duminică, 29 august 2010

somebody mix my medicine !

Ma gandesc sa scriu.Habar nu am daca voi finaliza postarea sau o voi salva in nepublicate,asemenea multor altor ganduri pe care le-am lasat in acel recycle bin(cum obisnuiesc sa cred despre aceasta optiune pe care blogspot ne-o ofera). Ascult The pretty reckless in casti si incerc sa imi dau seama ce dracu s-a tot intamplat anul acest.Stiu,e prea devreme pentru un bilant,inca nu e vacanta de iarna,sa trag linie asa cum obisnuies,insa trebuie sa fac aceasta "recenzie"acum sa imi dau bine seama pe ce cale vreau sa merg si care imi vor fi avantajele.


Cand am deschis acest blog mi-am promis sa scriu orice imi trece prin minte ca sa nu se piarda in creierul din ce in ce mai fugarit de obositorul cotidian. Si ma opresc. Bag castile,o ascult pe Taylor Momsen si a ei trupa cantand "two thousnds years i've been aweak,waiting for the day to shake,to all of you who wrong me,i am i am a zombiee". In casa e o zarva toatala,familia adunat,cu totii rad si au un timp minunat insa incet,incet vad ca eu nu mai sunt eu. Nu mai exista R. ala mic si dragut,blond cu ochii de topaz,care ii topea pe toti si obtine din doua clipiri tot ce voia. Nu mai este nici R. acela care era activ non stop,care infrunta pe oricine,care ii lasa pe cei apropiati sa ii se urece in cap. O fi oare din cauza ca de undeva din trecut se intorc fapte,la implinirea carora nu am avut nicio ezitare in a le savarsi.Am lasat in urma oameni intr-o singura clipa si nu am avut niciun regret.Em fost impacat si multumit de felul in care lucrurile s-au incheiat si nu m-am lasat induplecat nici cand am vazut cat de rau ii parea.Asa am fost mereu,am avut o cruditate in ceea ce priveste relatiile cu oamenii de neinteles.Prin aceasta neclintire am castigat,insa am si pierdut mult. Si parca uneori cand ne gandim la trecut nu vedem castigurile,ci doar ce am pierdut si ni se pare catastrofic. Dar nu este asa:mereu exista un motiv pentru care cineva este in viata ta,precum exista si motivul pentru care pierzi si viata continua fara cineva sau ceva anume.


Sa revin la anul asta. A plecat ce mai importanta persoana din afara familiei,fiind nevoita de circumstante si a trebuit sa o iau de la capat intr-un fel.Mi-am resuscitat vechi legaturi,fiecare dintre ele benefice sau melefice. Am descoperit parti urate si nedemne din mine. Am dezamagit si nu mi-a pasat.Am jucat dublu.Am pierdut fix lucrurile care ma stabilizau. Am incercat sa repar si s-a reparat,insa o hartie mototolita si calcata cu fierul nu va mai fi nicodata acea hartie pe care o scoti din topul din birou.Am distrus un grup incercand sa il protejez,grava eroare dealtfle. Deseori gandesc ca am dreptate,deseori ca am gresit. Imi pare rau ca nu am fost mai ingaduitor,ca nu am incercat sa ma detasez mai bine si sa las unele lucruri de la sine. Am fost fluturatic si infidel,nu am dat explicatii,nu mi-am batut capul cu pareri de rau.Si chiar daca as fi simtit ceva clar nu as fi lasat nimic la vedere
Partea buna din toate este ca eu sunt cel mai castigat,testand pe pielea mea diverse ce ma pregatesc pentru viitoare situatii. Se zice ca facem cu totii greseli si nimeni nu invata din greselile altora,insa din propriile prostii invatam cel mai bine.


Simt cum ma invaluie incoerenta si cum ar trebui doar sa renunt si sa intru in sevraj. dar in acea stare de dupa nu voi mai intra.Nu voi mai apela la asta! O sa renunt la degradare si mizerie,asta nefiind calea mea clar.Am nevoie sa plec odata sa las in urma instincte pe care nu le voi urma,am nevoie sa inceapa scoala,chiar daca e posibil a fie un calvar,pentru a avea timpul umplut cu ceva si sa las in hibernare arahnida de noapte,Hadesul,Lilithul si Nebunul din tarot,semnele malefice pe care sunt construit si sa las soimul si plutonianul remodelator sa inabuse instinctele nedorite. Insa ele vor fi acolo si vor izbucni cu forta data viitoare...si nu se stie ce vor aduce cu ele ...

marți, 17 august 2010

familie,parinti

Din cauza timpului liber aproape inexisten,am ajuns sa tot postez lucrari ce le-am trimis la diferite concursuri,deci,iata inca una!

Din punct de vedere al sociologiei, familia reprezintă un grup social ai cărui membri sunt legati prin legături de rudenie, de căsătorie sau adoptie, care cooperează sub aspect economic si au grijă de copii. Această institutie are functii biologice, afective, socializatoare si economice. Dar pentru fiecare, familia e deasupra oricăror definitii stiintifice si încadrări academice.

Din familie deprindem reguli elementare de comportament, mostenim de la părintii nostri trăsături de caracter si cei mai norocosi chiar si o avere. Din familie învătăm să dăm “bună ziua!”, să vorbim politicos, să nu mintim căci “greseala recunoscută e pe jumătate iertată”. Mama si tata ne zic întruna ce este bine si ce este rău, ne învată să fim responsabili, să nu călcăm gândăceii căci si ei tot fiinte sunt - bine, asta ne învată si Elena Farago - , ne îndeamnă să plantăm un copac căci asa se pare că vom salva planeta. Mama are întotdeauna grijă să fim mereu corect îmbrăcati, iar tata ne învată să gestionăm finantele. Fratii mai mari ne apară în afara casei, ne scot din probleme aparent de nerezolvat, ne acoperă în fata părintilor, îsi asumă ei trasnăile noastre si sunt chiar pedepsiti în locul nostru.

Părintii sunt aceia care cu sfială deschid subiecte mai delicate, despe fete, despre dragoste, atunci când noi deja învătasem lectiile acestea pe cont propriu.
Părintii sunt si cei care tipă la noi, care ne pedepsesc zile bune si nu ne lasă să iesim din casă chiar în seara când cea mai tare petrecere de până atunci trebuie să aibă loc. Sunt si cei care ne pot lăsa fără un leu în buzunar ca să ne facă să dăm mai multă atentie felului în care ne cheltuim banii.

Însă, trecând peste toate aceste delicii ale vietii care ne colorează filele din albumul existentei noastre, părintii sunt cei care ne insuflă cele mai sublime valori morale si comportamentale ce vor fi universal valabile atât timp cât se vor naste oameni. În ei vedem când suntem mici niste fiinte fabuloase, iar mai târziu ne vedem însăsi proiectia în viitor, căci, în fond, noi ce suntem? Suntem omogenizarea conceptelor dintre bărbatul si femeia din care provenim, suntem suflul comun al celor doi, un mozaic al felului lor de a percepe si a întelege lumea. Suntem transpunerea într-un singur trup a două bucăsi complementare ce nu au avut norocul să fie una singură de la început.

Singurii care ne vor fi întotdeauna alături, neconditionat, vor fi părintii ce ne vor reconstrui încrederea în noi, ne vor ajuta să depăsim momente de cumpăna si ne vor vindeca rănile suferite. Sunt singurii care stiu perfect cum “functionăm” noi ca mecanism cerebral si emotional, vor sti mereu de ce avem nevoie, ne vor spune o vorbă bună exact în momentul în care depindem de ea si se vor retrage la momentul oportun. Această retragere despre care vorbea si Ana Blandiana este examenul suprem al profesiei de părinte. Este retragerea strategică pe care un părinte întelept o va face doar atunci când e constient de roadele educatiei sale. E retragerea părintelui care din umbră va privi cum urmasul său se va metamorfoza într-un adult, într-un om:

”Părintii fac totul oricând pentru noi -
Ne nasc si ne cresc mai mari decât ei,
Rămân apoi cu discretie în urmă,
Nu ne deranjează de obicei.

Li-e rusine că sunt prea bătrâni, prea bolnavi,
Pentru noi prea modesti si prea simpli părinti,
Vinovati pentru timpul pierdut
Ne privesc în tăcere cuminti.

Apoi îsi mută privirea în stea,
Când raza-nglodată de cer se subtie.
Si, obositi, nu pregetă-o clipă
Să ni se aseze în pământ, temelie.

Părintii mei sunt coloana vertebrală a universului meu existential.

VLAD RAREȘ

17 ani,

clasa a XI-a G,

Colegiul National” Mihai Viteazul” Slobozia

Bulevardul Unirii, nr.10, Slobozia, jud. Ialomita,

profesor coordonator: STAN LOREDANA