duminică, 29 august 2010

somebody mix my medicine !

Ma gandesc sa scriu.Habar nu am daca voi finaliza postarea sau o voi salva in nepublicate,asemenea multor altor ganduri pe care le-am lasat in acel recycle bin(cum obisnuiesc sa cred despre aceasta optiune pe care blogspot ne-o ofera). Ascult The pretty reckless in casti si incerc sa imi dau seama ce dracu s-a tot intamplat anul acest.Stiu,e prea devreme pentru un bilant,inca nu e vacanta de iarna,sa trag linie asa cum obisnuies,insa trebuie sa fac aceasta "recenzie"acum sa imi dau bine seama pe ce cale vreau sa merg si care imi vor fi avantajele.


Cand am deschis acest blog mi-am promis sa scriu orice imi trece prin minte ca sa nu se piarda in creierul din ce in ce mai fugarit de obositorul cotidian. Si ma opresc. Bag castile,o ascult pe Taylor Momsen si a ei trupa cantand "two thousnds years i've been aweak,waiting for the day to shake,to all of you who wrong me,i am i am a zombiee". In casa e o zarva toatala,familia adunat,cu totii rad si au un timp minunat insa incet,incet vad ca eu nu mai sunt eu. Nu mai exista R. ala mic si dragut,blond cu ochii de topaz,care ii topea pe toti si obtine din doua clipiri tot ce voia. Nu mai este nici R. acela care era activ non stop,care infrunta pe oricine,care ii lasa pe cei apropiati sa ii se urece in cap. O fi oare din cauza ca de undeva din trecut se intorc fapte,la implinirea carora nu am avut nicio ezitare in a le savarsi.Am lasat in urma oameni intr-o singura clipa si nu am avut niciun regret.Em fost impacat si multumit de felul in care lucrurile s-au incheiat si nu m-am lasat induplecat nici cand am vazut cat de rau ii parea.Asa am fost mereu,am avut o cruditate in ceea ce priveste relatiile cu oamenii de neinteles.Prin aceasta neclintire am castigat,insa am si pierdut mult. Si parca uneori cand ne gandim la trecut nu vedem castigurile,ci doar ce am pierdut si ni se pare catastrofic. Dar nu este asa:mereu exista un motiv pentru care cineva este in viata ta,precum exista si motivul pentru care pierzi si viata continua fara cineva sau ceva anume.


Sa revin la anul asta. A plecat ce mai importanta persoana din afara familiei,fiind nevoita de circumstante si a trebuit sa o iau de la capat intr-un fel.Mi-am resuscitat vechi legaturi,fiecare dintre ele benefice sau melefice. Am descoperit parti urate si nedemne din mine. Am dezamagit si nu mi-a pasat.Am jucat dublu.Am pierdut fix lucrurile care ma stabilizau. Am incercat sa repar si s-a reparat,insa o hartie mototolita si calcata cu fierul nu va mai fi nicodata acea hartie pe care o scoti din topul din birou.Am distrus un grup incercand sa il protejez,grava eroare dealtfle. Deseori gandesc ca am dreptate,deseori ca am gresit. Imi pare rau ca nu am fost mai ingaduitor,ca nu am incercat sa ma detasez mai bine si sa las unele lucruri de la sine. Am fost fluturatic si infidel,nu am dat explicatii,nu mi-am batut capul cu pareri de rau.Si chiar daca as fi simtit ceva clar nu as fi lasat nimic la vedere
Partea buna din toate este ca eu sunt cel mai castigat,testand pe pielea mea diverse ce ma pregatesc pentru viitoare situatii. Se zice ca facem cu totii greseli si nimeni nu invata din greselile altora,insa din propriile prostii invatam cel mai bine.


Simt cum ma invaluie incoerenta si cum ar trebui doar sa renunt si sa intru in sevraj. dar in acea stare de dupa nu voi mai intra.Nu voi mai apela la asta! O sa renunt la degradare si mizerie,asta nefiind calea mea clar.Am nevoie sa plec odata sa las in urma instincte pe care nu le voi urma,am nevoie sa inceapa scoala,chiar daca e posibil a fie un calvar,pentru a avea timpul umplut cu ceva si sa las in hibernare arahnida de noapte,Hadesul,Lilithul si Nebunul din tarot,semnele malefice pe care sunt construit si sa las soimul si plutonianul remodelator sa inabuse instinctele nedorite. Insa ele vor fi acolo si vor izbucni cu forta data viitoare...si nu se stie ce vor aduce cu ele ...

Un comentariu:

Alexandru spunea...

Când ajungi să conştientizezi toate aceste stări sufleteşti, bucuriile şi tristeţile, împlinirile şi greşelile, satisfacţiile şi regretele, "câştigurile" dar şi piederile... simţi că devii tot mai mult TU însuţi. Că ai depăşit etapa (frumoasă de altfel) a lui R. cel mic cu păr bălai şi ochi "sclipicioşi" şi te îndrepţi tot mai mult spre profilul bărbatului care îţi doreşti să fii.
Îţi doresc numai bine, dragă Rareş!

Şi...drum bun în călătoria care te aşteaptă!

Cu drag...