Din seria "in vizita acasa" simt nevoia sa impartasesc prin ce am trecut azi. A fost o zi superba, am revazut prieteni dragi si am depanat amintiri ce nu pot fi sterse din memorie nicicum. Multe ar fi de zis despre ce am facut azi, dar ca sa fac din aceasta poveste lunga una scurta si apoi sa trec la esenta, voi incerca sa fiu cat mai explicit.
Soarta mi-a dat sah inca odata. Intamplator, am stat la aceeasi masa cu cativa prieteni din liceu si cu cativa prieteni de la facultate intr-o cafenea din oras.Intalnirea nu a fost stabilita, totul s-a intamplat pe neasteptate, iar cele doua "grupuri" s-au cunoscut pentru prima data. Dar trecand peste aparenta, vreau sa spun ca m-am simtit ca si cum as fi stat la aceeasi masa cu trecutul si prezentul meu. De-a stanga mea, unde stateau prietenii mei din liceu, am avut trecutul. Erau cei care mi-au fost alaturi intr-una din cele mai importante periode din viata, erau momentele prin care am trecut si care au avut un impact aspura celui care sunt acum. Eram eu mai crud, cu mai putina experienta, mai naiv sau poate mai rebel. Eram eu tragand pentru prima data dintr-o tigara acum cativa ani, eu chiulind in draci, eu indecis si cu o mie de optiuni la orizont. Eram eu fiind judecat, criticat si apreciat. Eram eu avand tot ce imi doream la vremea aia. De-a dreapta stateau vreo doi prieteni de'ai mei de la facultate pe care nu ii cunosc de asa de mult timp ca pe ceilalti. Intr-un plan simbolic ei doi, alaturi de cei care acum sunt in orasele de bastina sau inca in Anglia, reprezenatu prezentul. Ma reprezentau pe mine acum, traind in alta tara, alaturi de oameni noi, o viata noua cu prea multe ramasite din trecut. Eram eu asa cum am ajuns dupa toti anii astia, cu bune si cu rele.Erau oamenii care imi sunt alaturi zi de zi, peste care dau in square, cu care beau o cafea timp de 5ore si cu unii dintre ei am discutii mult prea interesante.
Cu toate astea, ma simteam prins intre doua lumi. Intre ce a fost si ce este. Pentru o secunda parca m-am desprins de planul real, si am privit totul dintr-o dimensiune cu totul atemporala unde nu exista trecut sau viitor. Mi-am dat seama ca totul face parte din mine si ca nu exista lucruri precum timpul de care ne plangem in discutiile cotidiene. Folosim timpul doar ca se stim cand trebuie sa ne ducem la intalnire, sau sa calculam cand am luat ultima masa daca suntem la regim. Ce am trait si ce traim e acolo, in sufletul nostru si va sta acolo pentru totdeauna, caci praful ce se asterne pe amintiri e doar un mit. Strangem in noi tot ce am trait, asimilam persoanele ce au lasat vreun semn asupra noastra si pastram cu noi dezamagirile prin care am trecut. Toate astea fac parte din noi, iar noi facem parte dintr-un intreg mai mare pe care nu il intelegem inca prea bine
Cred ca ne reformam in fiecare zi, cu fiecare om pe care il lasam sa intre in viata noastra si cu fiecare fiinta care pleca fara sa-si ia ramas bun. Adaugam cate ceva sinelui de fiecare data cand incheiem cate o karma, de fiecare data cand interactionam cu cei din jur si ne imbogatim spiritul prin tot ce alegem sa pastram cu noi de'a lungul vietii. Ce am inteles eu azi? Am vazut ca tot ce ma inconjoara ma defineste. Ma definesc prietenii pe care ii am si i-am avut, ma defiensc situatiile prin care am trecut si ce am ales sa tin alaturi.
Le multumesc celor care ma definesc, iar daca sti ca ai vreun aport la asta, primeste te rog multumirea mea.
Si totusi,
Nimic nu e intamplator!
