tag:blogger.com,1999:blog-90161893282245696762024-03-13T05:55:21.407-07:00Alegand graul din neghina"nimeni nu are dreptul sa se uite in jos la o persoana decat atunci cand vrea sa o ridice"
G.G.MarquezVlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.comBlogger22125tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-31965398260858202562012-11-21T11:15:00.003-08:002012-11-21T11:15:51.578-08:00Memento tuae viaeAzi e pentru tot ce mi s-a luat,<br />
tot ce mi s-a dat,<br />
tot ce am pierdut<br />
si ce am castigat.<br />
<br />
Azi, e pentru cei care au iesit din viata mea fara niciun cuvant si pentru cei din viata carora am plecat fara vreo explicatie. E curios cum in perioada asta foarte aglomerata gandul meu zboara la cei din jurul meu, mai ales la cei care obisnuiau sa imi fie alaturi. De la cei cu care ma cataram in copaci cand aveam 5 ani, pana la cei cu care tocmai am baut o cafea acum 3 ore.<br />
<br />
Se spune ca oamenii vin si pleaca. Asta nu e adevarat. Toti raman acolo, ascunsi in sufletul si mintea noastra si ies la iveala cand nu te astepti. Suna crud, dar mi-as dori ca unii dintre ei sa se conformeze zicalei "prietenii vin si pleaca" ... si sa mai si plece cand e momentul. Insa nu e vina lor, e vina noastra, e vina mea. Odata ce lasam pe cineva in viata noastra, nu e nicio cale ca ei sa mai plece, fiindca nu exista vreun cicatrizant pentru suflet care sa ascunda semnele, iar uitarea parca nu atinge acel lacas al mintii in care tinem prizonier tot trecutul. Si asa ne gasim din vreme in vreme, uitandu-ne la trecut, vizualizand anumite momente, si amintindu-ne de oameni ce fie ne-au lasat balta, fie i-am pierdut de'a lungul drumului cu sau fara intentie. <br />
<br />
Sunt sigur ca oricine a avut asemenea momente macar o data in viata. Am trecut cu totii prin aceste incercari, ne-am regasit macar odata singuri, la rascruce de drumuri rezolvand un rebus cu viata. Am ajuns sa cred ca mai important e sa iti amintesti calea ta, si sa nu lasi toate aceste ganduri sa te insoteasca si sa-ti innoreze drumul. Ataseaza-te de un tel demn de implinit, si mergi pana la capat. Mi-am dat seama ca toata lumea cunoaste calea, insa prea putini pornesc pe drumul ce li se potriveste.<br />
<br />
E greu, fara indoiala sa nu te uiti in urma, sa nu te uiti in stanga si in dreapta, insa e mai sigur pe termen lung. Din cand in cand "memento tuae viae" mai ales atunci cand nimic in jurul tau nu mai are sens. Nu stiu inca daca perspectiva asta este potrivita, dar o sa aflu ... caci timpul inca mai are rabdare.Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-81657074775809011892012-05-19T20:27:00.001-07:002012-05-19T20:49:21.564-07:00De dragul vremurilor trecuteVoiam sa abordez tema concursului "Iordan Chimet", competitie literara ce mi-a adus numeroase privilegii in ultimii doi ani de liceu. Ei bine, am aflat ca a fost cerut sa se raspunda la urmatoarea intrebare: "Care ar fi profesia ideala pentru mine? Pentru ce profesie intentionez sa ma pregatesc?"<br />
<br />
Sincer sa fiu, as fi scris ca vreau sa ma pregatesc sa fiu om si sa profesez in meseria "viata". La dracu cu profesiile, meseriile, banii, studiile, chinul si alte cele. Sunt atati experiti, specialisti si oameni trecuti prin scoli inalte. De ce sa ma alatur si eu grupului lor exclusivist? Lasati-ma sa fiu om, sa respir, sa ma bucur si sa pun tot sufletul in meseria "viata". Societatea ne-a constrans atat de mult in ultimii ani, ni s-a intiparit in minte ca avem nevoie de o profesie, de o scoala, avem nevoie sa fim "cineva". Si cel mai bine e dacat totul devine ideal: un job cu multe zerouri, putine ore de lucru(preferabil nu dimineata) si liber de doua ori pe saptamana, o data in weekend si o data in zilele lucratoare. Ehh, am exagerat si eu putin! Ce vreau sa zic, e ca nimic nu e ideal, in niciun caz vreo profesie. Cel putin asa consider momentan. Cine stie cat o sa rad peste vreo 5 ani cand ma intorc de la slujba si citesc postul asta din intamplare.<br />
<br />
Ideal ar fi sa invatam sa fim oameni, sa combinam binele, frumosul si adevarul intr-o simfonie curata, iar asta sa ne calauzeasca in viata. Sa ne valorificam calitatile, sa le punem in folosul celorlalti si sa-i ajutam, caci impreuna putem sa urcam o noua treapta a civilizatie. Sa lasam deoparte egoismul, sa acceptam ca suntem diferiti in gandire, si ca X nu percepe lumea in acelasi fel cum percepe Y (nah, ca daca ma mai strofoc mult imi iese de o ecuatie!) Sa adaugam umor si voie buna, sa privim catre interior, dar sa nu scapam din vedere exteriorul. Si sunt sigur ca asta e cea mai grea meserie. Sa faci toate aste intr-o viata chiar e o provocare. Si faptul amuzant e ca nicio scoala nu te invata sa fii om. Asta te invata experienta, cand iesi afara si dai peste atatea, cand iti asumi riscuri, cand tintesti catre ceva, cand visezi ori esti dezamagit sau la pamant. Asta nu se citeste in niciun manual, si se aplica diferit la fiecare individ. Nu sunt reguli generale, nu sunt avertismente sau semnale si in niciun caz nu se poate lua de la capat. Nu sunt facultati sa ofere asa specializare, e doar un amalgam de situatii atemporale. Nu sunt profesori care sa te noteze, e doar constiinta ta. Iar notele, le iei decat la sfarsit, la sfarsit de tot. Insa toata lume trece. Dar daca treci fara sa iei aminte, constati ca usa ce s-a inchis in spatele tau tocmai ce ti-a deschis un alt inceput.<br />
<br />
P.S. Observati primul cuvant, "voiam". Initial nu mai doream sa abordez tema concursului si dupa primul paragraf as fi vrut sa scriu despre cum ma gasesc in ultima vreme gandindu-ma tot mai mult la <i>vremurile trecute.</i> La cum vremurile alea nu se mai intorc, la fel cum si eu merg inainte pe drumul meu devenind mai complex cu fiecare zi ce trece. Problema e asta: "cata luciditate, atata constiinta, cata constiinta, atata pasiune si deci atata drama."<br />
<br />
Insa "timpul mai are rabdare ..."Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-85124706704460581272012-05-13T02:07:00.000-07:002012-05-13T07:00:27.040-07:00Important e cum traimTarziu, cand deja copilaria facea parte dintr-un trecut indepartat, am aflat ca venim in lumea asta singuri. Se spune ca plecam la fel cum am venit, tot singuri. Si daca suntem pe cont propriu atat la inceputul, cat si la sfarsitul acestei calatorii, mai are calatoria in sine vreun sens?<br />
<br />
Sunt ceva zile bune de cand ma macina intrebarea: care e scopul meu in viata? Imi aduc aminte ca odata am intrebat-o pe mama care e scopul ei in viata, de ce traieste si se ridica din pat in fiecare sa-si savureze cafeaua pe fotoliul ei oribil de portocaliu. Mi-a raspuns scurt ca traieste pentru mine. Ca toata energiea ei se canalizeaza pe fiinta pe care a adus-o pe lume, si ca vrea sa faca ceva prin urmasul ei. Simplu si convingator! Cum eu ma intrebam pe vremea aia, asa cum ma intreb si acum, care e scopul existentei mele, raspunsul ei nu m-a multumit caci nu eram in aceeasi situatie ca ea.<br />
<br />
Drept urmare am fost curios sa aud si raspunsurile celor din jur. Am intrebat prieteni, rude, am urmarit interivuri ale unor oameni de calitate. Am aflat ca toti dorim bunastare lumeasca, unii mai mult, altii mai putin. Dar cu totii tanjim de fapt dupa bunastare interiora. Dupa pace, echilibru si evolutie spirituala. Cati dintre noi gasesc asta de-a lungul calatoriei, nu vom sti niciodata. Cert e ca ne pierdem in cotidian, in subiecte interesante, in studii ... in zare. Omitem sa vedem ca cel mai important lucru suntem noi, dorintele noastre, pasiunile in care ne regasim si puterea de a schimba ceva. Si ne pierdem o bucata din viata concentrandu-ne catre exterior, catre ce e afara, vrand sa aflam adevaruri de la cei din jur, cand defapt adevarul se ascunde in interior. Uita-te atent, gaseste-ti adevarul si traieste-l!<br />
<br />
Eu unul nu am aflat mare lucru pana acum. Posibil ca nu m-am uitat cum trebuie, sau nu imi e scris sa aflu totul de'acum. Un singur lucru pot spune: am invatat ca nimic nu e intamplator. Trebuie doar sa aflam de ce ni se intampla tot ceea ce traim. Sa ne uitam la motive si sa facem puzzle-ul. Caci nu conteaza cum venim pe lume. Conteaza cum plecam. Intradevar, o sa fim singuri, ar zice unii. Eu zic ca o sa fim inconjurati de tot ce am realizat. De scopurile pe care le-am implinit, de oamenii carora le-am daruit tot ce aveam noi mai buni si de adevarul pe care l-am trait.<br />
<br />
Multa intelepciune celora ce cauta si nu gasesc, mult echilibru celora ce au gasit. Iar celor ce nu au inceput sa caute le voi spune ca niciodata nu e prea tarziu. Toate la timpul lor!Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-17337854087029932692012-04-05T14:34:00.000-07:002012-04-05T14:34:03.237-07:00Intre doua lumiDin seria "in vizita acasa" simt nevoia sa impartasesc prin ce am trecut azi. A fost o zi superba, am revazut prieteni dragi si am depanat amintiri ce nu pot fi sterse din memorie nicicum. Multe ar fi de zis despre ce am facut azi, dar ca sa fac din aceasta poveste lunga una scurta si apoi sa trec la esenta, voi incerca sa fiu cat mai explicit.<br />
<br />
Soarta mi-a dat sah inca odata. Intamplator, am stat la aceeasi masa cu cativa prieteni din liceu si cu cativa prieteni de la facultate intr-o cafenea din oras.Intalnirea nu a fost stabilita, totul s-a intamplat pe neasteptate, iar cele doua "grupuri" s-au cunoscut pentru prima data. Dar trecand peste aparenta, vreau sa spun ca m-am simtit ca si cum as fi stat la aceeasi masa cu trecutul si prezentul meu. De-a stanga mea, unde stateau prietenii mei din liceu, am avut trecutul. Erau cei care mi-au fost alaturi intr-una din cele mai importante periode din viata, erau momentele prin care am trecut si care au avut un impact aspura celui care sunt acum. Eram eu mai crud, cu mai putina experienta, mai naiv sau poate mai rebel. Eram eu tragand pentru prima data dintr-o tigara acum cativa ani, eu chiulind in draci, eu indecis si cu o mie de optiuni la orizont. Eram eu fiind judecat, criticat si apreciat. Eram eu avand tot ce imi doream la vremea aia. De-a dreapta stateau vreo doi prieteni de'ai mei de la facultate pe care nu ii cunosc de asa de mult timp ca pe ceilalti. Intr-un plan simbolic ei doi, alaturi de cei care acum sunt in orasele de bastina sau inca in Anglia, reprezenatu prezentul. Ma reprezentau pe mine acum, traind in alta tara, alaturi de oameni noi, o viata noua cu prea multe ramasite din trecut. Eram eu asa cum am ajuns dupa toti anii astia, cu bune si cu rele.Erau oamenii care imi sunt alaturi zi de zi, peste care dau in square, cu care beau o cafea timp de 5ore si cu unii dintre ei am discutii mult prea interesante.<br />
<br />
Cu toate astea, ma simteam prins intre doua lumi. Intre ce a fost si ce este. Pentru o secunda parca m-am desprins de planul real, si am privit totul dintr-o dimensiune cu totul atemporala unde nu exista trecut sau viitor. Mi-am dat seama ca totul face parte din mine si ca nu exista lucruri precum timpul de care ne plangem in discutiile cotidiene. Folosim timpul doar ca se stim cand trebuie sa ne ducem la intalnire, sau sa calculam cand am luat ultima masa daca suntem la regim. Ce am trait si ce traim e acolo, in sufletul nostru si va sta acolo pentru totdeauna, caci praful ce se asterne pe amintiri e doar un mit. Strangem in noi tot ce am trait, asimilam persoanele ce au lasat vreun semn asupra noastra si pastram cu noi dezamagirile prin care am trecut. Toate astea fac parte din noi, iar noi facem parte dintr-un intreg mai mare pe care nu il intelegem inca prea bine<br />
<br />
Cred ca ne reformam in fiecare zi, cu fiecare om pe care il lasam sa intre in viata noastra si cu fiecare fiinta care pleca fara sa-si ia ramas bun. Adaugam cate ceva sinelui de fiecare data cand incheiem cate o karma, de fiecare data cand interactionam cu cei din jur si ne imbogatim spiritul prin tot ce alegem sa pastram cu noi de'a lungul vietii. Ce am inteles eu azi? Am vazut ca tot ce ma inconjoara ma defineste. Ma definesc prietenii pe care ii am si i-am avut, ma defiensc situatiile prin care am trecut si ce am ales sa tin alaturi.<br />
Le multumesc celor care ma definesc, iar daca sti ca ai vreun aport la asta, primeste te rog multumirea mea.<br />
<br />
Si totusi,<br />
Nimic nu e intamplator!Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-68419867735891733752012-03-27T19:10:00.003-07:002012-03-27T19:10:52.504-07:00Fiecare cu oglinda luiIntre alegeri si necesitate se afla liberul arbitru! <br />
In viata fiecaruia, ca si in viata mea, au fost momente in care a trebuit sa o iau pe un alt drum. Pentru unii e usor, pentru altii este mai greu. Unii aleg sa faca ce trebuie, ce le aduce beneficii lumesti. Aleg un grup de prieteni pentru ca le e usor, se cufunda in superficialitate si nu ies din limitele cotidiene. Aleg o cariera ce promite remuneratie si dau pe mute glasul sufletului, de dragul implinirii lumesti. De cealalta parte se afla cei care aleg sa faca asa cum le vrea sufletul, cum le e mai bine, in alte cuvinte sa-si impace spiritul prin alegeri ce le-ar multumii sinele. Aleg sa o ia pe calea dictata de sentimentele lor si sa nu le pese pe ce impune societatea.<br />
<br />
Dar oare nu asa suntem cu totii? Fiinte bipolare care se lupta pentru satisfactie atat in societate, cat si in sine. Problema apare cand una din forte ia controlul in detrimetul celeilalte. Cand reusim sa avem ce ne multumeste aici, dar uitam ce ne da satisfactie interioara. Sau cand suntem linistiti si nu ne pasa de ce e in jurul nostru, caci inauntru e utopie.<br />
<br />
Si probabil te intrebi ce imi lipseste mie acum de m-a apucat sa insir precedentele. Fara sa fiu infatuat, afirm ca multi si-ar dori o viata ca cea pe care o am eu acum. Sunt intr-o tara "bine vazuta" de majoritate dintre voi, la o facultate bunicica, intr-un departament extraordinar. Am un program lejer de 9 ore pe saptamana, dorm ca porcu', traiesc modest pe seama alor mei d'acasa(sper ca nu pentru mult timp de acum in colo), am multe oportunitati, inse omit sa le vad pe cele mai multe si ma bucur ca pot sa incep fiecare zi dupa bunul plac. Dar ceva lipseste din toata poza asta. Lipsesc eu. Eu care acum ceva timp traiam intr-un mediu frumos, linistit, departe de locul asta unde imi e atat de bine din multe puncte de vedere. Eram eu pur, scriam mult, participam la toate concursurile alea, ahh si la cate as mai fi participat daca nu era capos. Observ acum in timp de scriu, ca defapt imi lipseste partea asta din mine. Cand puteam sa ma asez la masa, sa las cuvintele sa curga in Word, ma lasam pe mine sa curg. Si transmiteam multe, emotii, furie, bucurie, dezgust sau apreciere. Si contopeam totul atat de perfect iar la final vedeam ceva. Ma vedeam pe mine. Era felul meu sa avansez, ba mai mult sa evoluez sper complexitate. O faceam cu atata pasiune, iar nimic altceva nu conta. Nu conta viitorul, banii, bunastarea lumeasca sau alte impliniri ce in final s-or dovedi doar aparente. Perioada in care aveam inclinatia asta, cum eram atunci, cum simteam si cum ma regaseam cand finalizam ceva ... pot sa numesc aia "timpul vietii mele". Impacarea mea spirituala se leaga in totalitate de timpurile in care aveam latura asta. O latura mai artistica poate, care s-a pierdut.<br />
<br />
Faptul cel mai curios despre lucrurile care se pierd e ca ele dispar pentru a fi regasite. Fie ca ne-am pierdut stiloul, mintile sau parte din noi, astea toate se regasesc odata si odata. Stiloul il gasim in ultimul loc in care ne-am imagina, mintile ni le gasim in meditatie, dar unde gasim parti din noi? Asta e un lucru prea subiectiv ca sa pot da un sfat general. Eu unul am gasit asta aici. Nu pe blog, nu pe tastatura, nici in Word sau pe vreo hartie de calitate superioara. Am gasit asta scriind, zmulgand idei latente din mine, ordonandu-le logic, alegand cuvinte potrivite si citindu-le pentru mine. Eiii, dar asta nu s-a intamplat usor.Nu a venit odata cu briza dinspre Clacton, nici cu primavara. A fost impulsul de azi, discutia aia pe alocuri filozofica care mi-a aprobat intentia de a recupera scanteia ce ma definea odinioara si de care am atata nevoie pentru a merge mai departe asa cum imi place.<br />
<br />
Ma vad aici nevoit sa fac o gramda de eseuri, sa scriu mult pentru note, pentru a acumula cunostintele necesare absolvirii facultatii. Dar pana acum nu am scris deloc asa cum obsinuiam. Analizez situatii, dau argumente pro sau contra si iau apararea unei parti. Asta nu ma multumeste. Acum ca am gasit hiba imi dau seama ca mai am nevoie de timp in care sa scriu pentru mine cum obisnuiam odata. Am nevoie sa imi insir gandurile, ideile, tampeniile si latura umanista. Pentru ca mult timp innainte, asta a fost singura oglinda pentru mine. In perioada asta de ratacire in care m-am indepartat de scris am avut oglinda sparta. Dar pana si o oglinda facuta bucati poate fi reparata de un maestru priceput. Si ce maestru mai bun cunoaste fiecare decat sinele, ce sta intr-un unghean al sufletului si asteapta sa avem nevoie de el.<br />
<br />
Si daca e cineva cui sa ii cer scuze pentru perioada asta in care am pierdut o parte din mine, persoana aceea se afla in departari. Sta intr-o clasa si incearca sa scoata ce e mai bun din fiecare. Se bucura cand intalneste pe cineva pe calea scrisului, iar pe mine m-a adus pe calea asta cu mult timp in urma, si mi-a aratat ca in afara de talent mai e nevoie si de seriozitate. <br />
<br />
Iar eu, parca m-am mai implinit citind ce am scris. Acum raman sa culeg graul din neghina. Raman cu tabla mea de sah, unde o sa imi aleg regina odata, o sa pun langa mine persoanele cu care merita sa fiu prieten adevarat, iar pe restul o sa ii las sa fie pioni. Dar cat mi-as dori sa nu am pioni.<br />
<br />
P.S. Cei ce ma stiti de multa vreme, observati ca am schimbat multe la blog,pana si numele, am sters zeci de postari si i-am pus o fata noua. Cei ce ma stiti de mai putin, dar unii din voi parca m-ati sti de o viata, bine ati venit!<br />
<br />
Mai am multe de zis, dar mai am si de dormit, ca tot m-am laudat cu trei paragrafe mai sus. Acum ca am regasit ce voiam, fragmente ca acesta o sa mai tot impartasesc.Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-85190439225133726072011-06-19T04:39:00.000-07:002011-06-19T04:41:04.870-07:00Eu,in 2021 ...<div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Eseul cu care am participat la concursul "Iordan Chimet" 2011 </span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;">Ancuta Ion,zbor usor catre aventura ce te asteapta. Bravo CNMV Slobozia pentru cei trei castigatori, bravo prof.-diriginte Stal Loredana Alina pentru indrumare !</span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"><br />
</span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">“EU” în 2021 de cuvine, “EU” în 2021 de caractere tastate pe chat, “EU” şi 2021 de adjective ce mă definesc, sau, mai sublim, “EU” şi 2021 de lucruri pe care le doresc de la viaţa mea, în viitor. </i></span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Şi acum, voi ce mă citiţi, aruncaţi repede o privire pe foile mele, aşteptând să vedeţi infinita listă de aşteptări, inexistentă, de altfel.</b></span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"></span></b></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; tab-stops: 118.5pt; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> </span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Mă gândeam să-mi chinuiesc mintea scriind calofilic despre aspiraţii, dorinţe, o lume utopică a anilor viitori şi despre un “EU” bun, frumos, smerit ce trăieşte în armonie cu natura şi cu divinitatea. Greu nu mi-ar fi: o enumeraţie, nişte epitete cromatice sau nu, metafore cât cuprinde şi clasica schemă subiect + predicat + complement + atribut însoţită de jocuri de sunete şi sugestii simboliste, (scuzaţi semipleonasmul! ). Aş face abuz de tehnica descrierii în detaliu a unui spaţiu în care mi-aş dori să trăiesc şi, gata, aş scăpa atât de uşor de adevărata sarcină a acestei teme propuse. Să îmi fi lăsat fantezia să zburde în Microsoft Word şi să înşire rânduri pictate de “artistul” din mine era prea uşor. Şi totuşi, îmi e teamă că asta ar fi scos la suprafaţă o mare dorinţă de a-mi schimba drumul prescris de soartă. (Ăsta nu ştiu dacă e neapărat un lucru rău, dimpotrivă. ) Mi-aş fi dorit prea mult, aş fi vrut poate mulţi bani, averi şi recunoaştere. Şi din această cauză, prefer să nu fantazez despre cele ce vor fi ca să nu fiu sancţionat, fie şi doar estetic, aşa cum proceda moralistul Slavici cu personajele sale ce voiau să-şi schimbe soarta prin încălcarea normelor morale.</span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><br />
</div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Şi asa am adus scrierea mea într-un alt punct semnificativ deseori abordat în zilele noastre: banii şi averea. Urmează propoziţia bombastică a eseului: “În jurul meu toţi aleargă după bani”. Ba chiar la şcoală, rezolvând un eseu argumentativ pe această temă, a banilor, am asistat siderat cum mulţi îşi manifestau dorinţa nebună de înavuţire şi cum credeau cu tărie că nu mai e loc de altceva, de prietenie, de sentimente adevărate, de cinste. De parcă ai mei colegi descoperiseră înaintea lui Plaut, Moliere sau Balzac patima înavuţirii şi acum perorau cu mândrie cât sunt ei de originali. Într-adevăr, societatea ne oferă mostre de lăcomie, iar multe evenimente sunt discutabile, însă noi, ca viitori cetăţeni responsabili ai acestei ţări, ca să zic aşa, împotmolindu-mă într-un clişeu, parcă trebuie să învăţăm să alegem şi să facem diferenţa. Şi acest lucru chiar nu mi-ar plăcea: să trăiesc într-o lume avară, plină de neîncredere, alături de oameni ce se transformă în hiene. Şi dacă ştiu un lucru despre viitor, îl ştiu sigur: o să fac tot posibilul să trăiesc cât de bine se va putea, la standard înalte, dar <i style="mso-bidi-font-style: normal;">bine</i> să nu însemne ceea ce mulţi înţeleg azi. Să însemne ceea ce ne spunea profesoara de franceză “o viaţă de calitate, în care să facem orice ne bucură, respectându-ne pe noi înşine datorită modului în care îi respectăm pe alţii ”. Dar stop, să nu deviez de la tema impusă.</span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><br />
</div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> “EU” meditez acum asupra sorţii mele şi mă visez. Îmi aduc aminte de un interviu al lui Paulo Coelho în care mărturisea cum stă în curtea vilei sale luxoase de la malul mării, la o masă de mahon, cu laptopul în faţă, admirând soarele ce se scufundă în marea sângerie şi scriind. Cred că admira de fapt cum lumea îi stă la picioare din pricina talentului şi a norocului său. Mă imaginez şi eu aşa, numai că până atunci stau în curtea părinţilor mei ce nu are nici măcar ieşire la şosea, pe patul a cărui lenjerie mimează un apus de soare, înconjurat de imprimarea ieftină, pe A4 a tabloului “Deşteptarea României” al lui Gheorghe Tattarescu. În rest, visez…</span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><br />
</div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Acum cititorul probabil se aşteaptă să urmeaze partea <i style="mso-bidi-font-style: normal;">“vreau să trăiesc într-o societate tolerantă, care să aprecieze adevăratele valori, în care artiştii, talentele, promoterii celor trei valori: de bine, frumos şi adevăr să fie pe deplin răsplătiţi. M-am săturat de vedetele de carton ale anului 2011, vreau cu ardoare ca în 2021 să fie promovate numai geniile şi personalităţile de marcă ”</i> şi alte formulări asemănătoare, plus o critică acidă la adresa României de astăzi. Aceste remarci stârnesc mereu admiraţie. De ce ? Fiindcă multora dintre noi ne e greu să căutam calea cea bună, modul cel mai potrivit de a ne schimba viitorul şi de a îl face plăcut. Cel mai uşor e să criticăm tot ce avem, fie bun, fie rău, să vorbim cu patos despre ce vrem de la viaţă, de la Dumnezeu, de la <i style="mso-bidi-font-style: normal;">societate.</i> E la îndemâna oricui să îşi afirme dorinţele şi să-şi strige nemulţumirile sau să-şi plângă aşteptările înşelate. În schimb, nu sunt la fel de mulţi cei care pun mâna pe o carte sau fac ceva la propriu pentru viitorul lor, care îşi doresc o carieră, care, pur şi simplu, merg înainte fără să ştie ce îi aşteaptă, încercând să asimileze cât mai mult azi. Căci poate acesta e secretul: Învaţă azi pentru ziua de mâine. Şi “învaţă” să nu se citească “toceşte” , căci DEX-ul ne dă multe explicaţii pentru acest cuvânt. </span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><br />
</div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> Iar tu, omule, nu face un scop dintr-un reper anume, fie el şi temporal. Nu visa că până la apusul soarelui te vei transforma într-un prinţ fermecător sau într-o zână minunată. Nu faci decât să te amăgeşti. Şi cu cât mai mari sunt aşteptările, cu atât mai mare e durerea eşecului, spune o vorbă din bătrâni. Dar ce ştiu eu despre durere şi eşec şi despre viaţă? Nimic, ar spune unii, puţin zic eu. Dar tot “EU” mai adaug că am destul timp să aflu, am o veşnicie înainte. Şi totuşi nu garantez că peste zece ani voi şti cu o boabă mai mult. Ziua de mâine poate să aducă lozul visat sau un rău nesperat. Clipa o trăieşte fiecare cum vrea.</span></div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><br />
</div><div class="NoSpacing" style="line-height: 150%; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt; line-height: 150%;"> În final, în spiritul discursurilor glorioase, să mulţumim fiecare cui vrea: lui Dumnezeu, sorţii, înaintaşilor, lui Decebal sau lui Traian, că nu avem la purtător o staţie “meteorologică” ce ne-ar arăta cum o să fie în 2021. Ar strica farmecul experienţei. Şi pentru ce am mai trăi daca am şti de dinainte totul şi am fi capabili să răspundem dintr-o suflare marilor întrebări ale lui Iona: “ Cum se numeau bătrânii aceia buni, care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi, bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică, pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu erau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care am învăţat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picipoare, pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de câteva ori? În fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund, semăna cu o roată roşie, şi se tot rostogolea numai într-o singură parte- cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată din ani, pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu ? ”</span></div>Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-55997836466943555362011-01-20T03:18:00.000-08:002011-01-20T03:18:59.437-08:00Intermitentele mortiiA doua zi nu a mai murit nimeni ...<br />
O moarte care hotaraste sa isi suspende activitatea pune o monarhie de la capatul lumii intr-o situatie fara precedent. Niciodata de la inceputul lumii nu a trecut zi in care un astfel de fenomen sa nu se intample.Fara sa se produca un deces cauzat de vreo boala,de o cadere morala,de o sinucidere,de un accident sau vreun omor.Si brusc,noul anu aduce eliberarea tarii din ghiarele mortii. Bucurie nevoie mare,toti cred ca e un popor milui,cel a carui istorie se va nara de Saramago,ca sunt binecuvantati ca au scapat de acest inamic public ce isi face de cap de la facerea lumii.<br />
Viata fara de moarte ca viata fara de moarte dar nu a zis nimeni viata fara de boli,accidente,tentative etc. "Cei care,fara sa moara,pe pragul mortii se aflau" invadau spitalele,holurile, casele rudelor si in final tara. Maphia se ocupa,clandestin,de trecerea muribunzilor ce ingreunau traiul poporului de parte cealalta a granitei,unde moarte inca actiona.<br />
Dupa opt luni,moartea trimite o scrisoare prin care isi explica absenta intentionata si anunta ca de acum se va muri in felul urmator: cei a caror viata mai are de licarit o saptaman vor primi o scrisoare violet,ce ii anunta ca timpul le va ajunge la final in opt zile,dandu-li-se timp sa isi ia ramas bun cum se cuvine,sa isi faca testamentul,sa isi palteasca darile si sa se impace ce ce stim noi ce var cu care nu au mai vorbit de 20 de ani.<br />
Scrisorile violet inspaimanta lumea,coasa sta sprijinita de perete in camera nelocalizabila a mortii prinzand rugina iar o noua intriga anima romanul. O scrisoare se tot intoarce,destinatarul refuzand sa se supunaa destinului ce aranjeaza lucrurile in lume. Moarte ii face o vizita,ii observa ritmul de viata al violoncelistului,cai acesta este netrebnicul ce isi refuza sfarsitul. Actiunea decurge intr-o maniera comica,savuroasa,moarte continuand sa fie personificata in modurile cele mai hazlii. Dusmanca ia forma unama,intruchipand o femei frumoasa,genul de fiinta fatala si intrevine in viata bietului om.<br />
Flirturile abunda de replici incarcate de mister si pasiune,de otrava si miere. Ceea ce era scris sa se intample se intampla in sfarsit,si din nou,si inca o data. El adormi,ea nu. SE duce in bucatarie si cu un chibrit oisnuit facu sa arda scrisoare. Moartea se intoarse in pat,si ea care nu dormea niciodata,simti ca somnul facea sa-i cada suav pleoapele. A doua zi nu a murit nimeni.Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-91522477367473740712010-11-30T08:52:00.000-08:002010-11-30T08:55:48.203-08:00Sa ucizi o pasare cantatoare“Pasarile cantatoare nu fac altceva decat sa cante,spre desfatarea noastra. Ele nu strica gradinile oamenilor,nu-si fac cuibul in lanul de porumb,isi pun tot sufletul cantand pentru noi . . . “<br /><br />A gasi o carte de capatai pe filele careia se leagana atat copilaria ce nestingherita nu isi lasa uitata prezenta cat si pala proiectarea a unor secvente indescifrabile de viitor,ale unei imagini de “om cumsecade” vindeca ce mai e de vindecat la un adolescent miop. Dar formula asta impersonala care paseaza o metafora distanta nu este ce vreau intr-adevar sa exprim. Adevarul este ca am gasit atatea corole de minuni ale lumii ce trebuiesc pastrate si neatinse. Am constientizat existenta unor florilor de gheata ce pana si atinse mor sub caldura degetului,a contactului cu lumescul si fizicul. Nu vorbesc de un termopan pe care au cazut cinci fulgi de nea si s-au cristalizat ci despre natura umana si ce poate aceasta crea desfasurandu-se intr-o lume aparte. Copilaria naste pentru toti fantasme ingrozitoare,jocuri scoase din ungherele mintii nebrumate de framantarile cotidiene si aflate departe de negura socialului ce seaca puritatea oamenilor. Copilaria e plina de lacrimi sincere si fierbinti starnite fie de neinsemnatele intamplari de peste zi,fie de supunerea sufletului la suferintele semenilor. Copilaria vine cu intrebari simple dar pline de inteles. Ea nu se complica cu explicatii filozofice cliseatice si vrea raspunsuri concrete. Ea nu intelege nedreptatile lumii,nu intelege razboaiele,certurile,supararile,de ce se promoveaza egalitatea si de ce nu se respecta ce se promoveaza. Ea tine stranse si unite petalele unei azalee cum o carte buna si veche tine strans intre copertele de piele maronie foi condeiate cu fragile inscriptii caalitati si attribute umane ce nu au nevoie de un timp si un spatiu propice de desfasureare si doar de suflete gata sa si le insuseasca.<br /><br /><br />Poate ca si Blaga era un copil cand si-a scris celebra arta poetica sau poate ca simtea din perspectiva omului descatusat. Descatusat de spatial fizic,neatins de “lumina altora … de intuneric”, aflat sub “vraja nepatrunsului ascuns” . Caci el iubea si flori si ochi si buze si morminte. Asa cum si Jean Louise,Jem,Atticus,Calpurnia si domnisoara Maudie si alti cativa oameni cumsecade din Maycomb tolerau orice,pastrau cu strasnicie emotii si sentimente zdrentuite de gloata si credeau ca fiecare are menirea lui pe pamant. Credeau in ei,isi erau alaturi si au lasat marturie un exemplu de societate,familie,prietenie si iubire de semeni<br /><br />Si bine zicea Atticus: nu il poti intelege pe altul decat daca iti pui pantofii lui si umbli cu ei. La drept vorbind,e de ajuns sa stai putin sa te gandesti,sa te pui in situatia altuia inaite sa il judeci si sa nu privesti lumea dintr-o singura perspective daca vrei sa o cunosti. Dar mai bine nu judeci caci e pacat sa ucizi o pasare cantatoare !<br /><br />“Pe lumină... În imaginaţia mea, noaptea pieri. Era ziuă şi vecinii îşi<br />vedeau de treburile lor. Domnişoara Stephanie Crawford traversa<br />strada ca să-i împărtăşească domnişoarei Rachel ultimele noutăţi.<br />Domnişoara Maudie stă aplecată peste azaleele ei. Era vară, şi doi<br />copii alergau pe trotuar în întâmpinarea unui bărbat care venea din<br />depărtare către ei. Bărbatul le făcea semne cu mâna, iar copiii o<br />rupeau la fugă spre el, luându-se la întrecere.<br /><br />Era tot vară, şi copiii s-au apropiat mai mult. Un băiat venea pe<br />trotuar, luptându-se cu un băţ de undiţă cât toate zilele pe care-l<br />trăgea după el. Un bărbat cu mâinile proptite-n şolduri îl privea<br />aşteptând. Vară, şi copiii lui se jucau în curtea din faţă cu prietenul lor,<br />mimând o mică şi năstruşnică dramă născocită de ei.<br /><br />Era toamnă, şi copiii lui se băteau pe trotuar, în faţa casei<br />doamnei Dubose. Băiatul îşi ajuta surioara să se ridice de jos, apoi îşi<br />continuau drumul spre casă. Toamnă, şi copiii lui tropăiau de colo-colo,<br />pe la colţul străzii, cu necazurile sau victoriile zilei întipărite pe faţă. Se<br />opreau lângă un stejar, încântaţi, nedumeriţi, temători.<br /><br />Era iarnă, şi copiii lui tremurau în faţa uşii de la intrare, cu siluetele<br />profilate pe fondul unui incendiu. Iarnă, şi un bărbat păşea pe stradă,<br />îşi arunca ochelarii şi trăgea într-un câine.<br /><br />Era vară, şi el vedea cum se frânge inima copiilor lui. Din nou<br />toamnă, şi copiii lui aveau nevoie de BauVlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-56524120708716907032010-11-27T02:34:00.000-08:002010-11-27T02:48:57.004-08:00IASIMUN is coming !2 decembrie se apropie cu repeziciune si inca mai am mult de invatat. Voi fi delegatul Mexicului pe probleme social-economice in cadrul MUN-lui ce va avea loc in Iasi! Stiu ca o sa fie putin dificil,mai ales ca se va desfasura in engleza,dar ma voi descurca. <br /><br />Mexicul nu are atata apa potabila de cata are nevoie,iar aceast deficient alaturi de desertficare si traficul de droguri sunt probleme nationale. Insa PIBul pe 2009 a fost de aproximativ 1.500 trilioane de dolari. In fond,Mexicul depinde de celalalte doua tari din NAFTA si cresterea sau scaderea nivelului de trai este puternic influientata de exterior.<br /><br />Am de gand sa fac o figura buna,sa ma distrez si cand ma intorc sa ma apuc de invatat pentru BAC :)) sau pentru teza la istorie :))<br />...aaa si sa imi fac multi prieteni pe FBVlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-25267008783098657602010-10-02T06:38:00.000-07:002010-10-02T06:40:52.280-07:00presa locala raspunde !http://www.independentonline.ro/2010/10/01/O-excursie-in-SUA-pentru-Vlad-Petru-Rares-dupa-ce-a-castigat-un-concurs-de-eseuri_2922/ <br /><br />Multumesc celor care sacrifica putin timp sa comenteze si celor ce citesa articolul !Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-30358244537077195932010-09-18T08:28:00.000-07:002010-09-18T08:35:40.640-07:00In presa americana :)http://www.nctimes.com/news/local/valley-center/article_3e545044-79d6-53d4-ad5b-7bb42e0f4065.html<br /><br /><a href="http://www.nctimes.com/news/local/valley-center/article_3e545044-79d6-53d4-ad5b-7bb42e0f4065.html">Aparitie in ziarul locala. Vizita romanilor a fost salutat si de presa californiana. Am fost tratati asemeni unei delagatii oficiale,chiar daca suntm inca minori.</a><br /><br /><br /><a href="http://www.nctimes.com/news/local/valley-center/article_3e545044-79d6-53d4-ad5b-7bb42e0f4065.html">CLICK !</a>Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-51933584753815221482010-09-18T08:25:00.000-07:002010-09-18T08:27:44.673-07:00My masterpieceCel mai bun eseu scris in cursul clasei a XIa,castigator al unei vacante in California,SUA <br /><br /><br /><br /> Cum as dori să fie predată literatura universală în liceu<br /><br /><br />Dacă îmi căutati răspunsul să stiti că nu voi elabora vreo metodologie sofisticată, încărcată cu autori canonici (ce ar cădea să fie cunoscuti de toti pezevenghii de liceu), despre care să se stie măcar că au existat si să nu fie confundati cu vreun creator de pantofi din anii ’60 sau cu vreun actor dintr-un film cu vampiri, ecranizat după o americancă lunatică. Prezentul eseu nu contine metode de analiză a vreunui text sau puncte de plecare spre deslusirea literelor caligrafiate pe papirusuri vechi de vreun Dante, Balzac, Dostoievski, Marquez et cetera. Nici măcar nu mă gândesc să schitez profilul psihologic al vreunui personaj a cărui viată a fost citită pe întreg mapamondul.<br /><br />Astăzi e la modă ca prima vânzatoare de pateuri, cârciumarul ce lasă dâre bachice, doamna de la standul de casete cu manele, elevul care îsi scrânteste limba în clisee englezesti, în sfârsit, oricine să emită păreri despre fotbal, politică, educatie. Suferim de specialisti. De ce nu as fi si eu unul dintre ei?<br />Clocoteste tara, de la holul sectiei de psihiatrie până la clasele de liceu, de experti în probleme de tot felul, de oameni cu idei mărete, evident importate, plagiate, citite pe un blog străin sau dintr-un tweet al unui scriitor contemporan. Să îi auzi cum vorbesc despre sistemul educational, despre ce ar trebui să ne predea profesorii la ore, despre ce aiurite sunt poeziile pentru bac. Nu îti doresc să stai o zi într-o clasă si să-i auzi pe unii dintre conationalii mei cum se laudă ba că au mai făcut două, trei puncte la vreun joc cumpărat cu bani grei, ba că nu le convine că pentru mâine au de comentat o strofă din Paul Verlaine la cererea profesoarei de franceză sau că iar se apropie Festivalul ”Shakespeare” si li se cere o pagină cu impresii stârnite în urma citirii unei piese de teatru renumite. Mai vezi câte o persoană, două în toată clasa care are o carte în ghiozdan, pe bancă sau în mână si, clar, nu face parte din grupul celor care joacă tabinet. Rar mai fuge cineva 5 minute din pauza mare până la posta din colt să ridice coletul cu trei cărti cumpărate de la anticariatul din Bucuretti, on-line, bineînteles. Rar mai apare vreun elev care vrea să fure jumătate de oră din cele cincizeci de minute ale orei de limba si literatura română pentru a prezenta o carte (străină si de programă si de literatura natională) din pricina căreia a adormit doar spre dimineată în ultimele patru zile.<br />Voi lăsa deoparte atitudinea afectată, de intelectual elitist, pe care o au unii când văd o carte micută si la modă si voi scrie onest despre literatura universală, despre locul ei sau, mai exact, despre inexistenta ei printre disciplinele scolare.<br />Nu am auzit de materia numită literatură universală decât la colegii de la filologie, eu, învătând la profilul stiinte-sociale. Noi nu studiem asa ceva, nu avem nevoie, suntem născuti deja cititi sau dacă nu, l-am făcut pe Boccaccio la grădinită. Nu, asta nu e adevărat ! <br />Si, totusi, de literatura universală am auzit, ba mai mult decât atât, citim cu drag asemenea cărti. În clasa a noua am citit pentru ora de română “De veghe în lanul de secară” de J.D.Salinger. Cred că a fost singura carte pe care a citit-o toată clasa tocmai atunci când ne străduiam să ne regăsim, să ne cunoastem dintr-o altă perspectivă. Ne prinsese curentul acela “noi devenim adolescenti, trebuie să ne tratăm acneea si sufletul cu Zinerit si cărti din top 10 preferinte ale lui Oprah”. Îmi amintesc cum am analizat de ce pleacă Holden de acasă, pe cine iubeste mai mult . Ne-am dat seama că în ciuda teribilismului pe care îl simtim, nu suntem intangibili si nu rămânem reci la ce se întâmplă în jur si am învătat să acceptăm ajutorul, să ne lăsăm mai mult iubiti de părinti, să îi pretuim si să ne respectăm. Am vorbit la ora de română si despre “Romeo si Julieta”. Să nu mai mentionez că pe vremea aceea trăiam în viata mea o ”tragedie” amoroasă demnă de comparat cu celebra opera engleză. Pasiunea mea pentru literatură nu s-a oprit aici, la nivelul programei de limba si literatura română.<br />Prin institutia educatională numită scoală mi-am diversificat gustul pentru literatură cu ajutorul Cercului de lectură. Promovat prin 4,5 afise, posturi pe bloguri (atât ale noastre cât si ale profesoarei organizatoare) si anunturi lapidare, Cercul nostru se bucură de interes din partea celor care se încăpătânează să infirme teza că elevii nu mai citesc. Ne chinuim să întelegem viziunea scriitorilor, să ne creăm anumite imagini si idei ce au vrut să fie transmise de autor, să ne imaginăm lumi pe care nu le vom putea vedea niciodată decât cu ochii mintii. Asa că pot spune că întâlnirea mea cu literatura universală e foarte plăcută, iar sedintele de la Cercul de lectură reprezintă realitatea la care mă raportez când scriu despre subiectul vizat. Nu o să scriu despre un viitor utopic, ci despre cum, în prezent, literatura universală face parte din viata mea ” scolară”. Nu am visuri mărete legate de literatura predată institutional. Nu îmi fac iluzii că diriguitorii învătământului vor găsi o solutie oficială la ” foamea” de lectură a unor câtorva elevi de liceu (care nu fac parte din majoritatea din ce în ce mai atrasă de alte lucruri). De aceea, consider întâlnirile noastre pe teme literare un răspuns la cum mi se predă literatură, în general.<br />Cei care participăm lunar la Cerc am recomandat la începutul anului cărti despre care am dori să vorbim. Cele care au primit cele mai multe voturi au intrat în lista comună. Avem o lună la dispozitie să citim, să ne formăm idei despre mesajul transmis si să ne pregătim pentru discutia aprinsă ce nu depăseste o oră si jumătate. În ultimele zile dinaintea întâlnirii începem din clasă, să ne întrebăm dacă ai citit faza aia, dacă si-a plăcut ce a făcut personajul sau discutăm diferite pasaje peste care si se împiedică ochiul si care îti fac inima să pulseze intens. Pe de o parte neînsemnate, neputincioase să transmită decât contururi de idei, aceste dialoguri te fac să fii ascultat de toti colegii ce se opresc din orice activitate, îsi scot si căstile din urechi, renuntă la aranjatul obiectelor vestimentare numai să asculte trei propozitii cursive emise de unul dintre noi care e propulsat în topul celor mai populare persoane ale zilei. Si nu facem deloc asta în mijlocul pauzei, cu un ton cat mai ridicat! Nu facem deloc pentru că avem nevoie de atentie si pentru că dorim să trezim si în altii un spirit ”lectural” sau de receptare a mesajelor literelor negre imprimate pe foile cărtilor!<br />Si vine si ziua cea mare, a revelatiilor individuale sau colective. Ne strângem nerăbdatori, ne cuibărim cum putem mai bine, este deschisă ”oficial” întalnirea de către doamna dirigintă. Noi înca nu zicem nimic, suntem timizi, până când suntem întrebati ceva si începe polemica. Când opera ne permite, ne folosim si de alte materiale: poze, filmulete, muzică pentru a crea acel cadru propice unei atmosfere în care orice idee chiar năstrusnică să fie tratată cu seriozitate. Vorbim, dezbatem, ne enervăm, încercăm să ne punem în locul diferitelor persoanaje, emitem teze mai mult sau mai putin îndreptătite. Urmează o avalansă de întrebări :“ce te face să crezi asta?” “cum ai ajuns tu la concluzia asta?” la care încercăm să răspundem cât mai corect, pentru că orice trebuie argumentat. Gândim într-adevăr, procesăm asiduu si ne alergăm si ultimul neuron treaz la ora 15 . <br />Tragem concluziile, ne dăm seama că ne poate duce capul și mai mult de atât, că ne descurcăm din ce în ce mai bine să interpretăm texte diferite. Raportăm situatiile fictionale la cele reale si continuăm în singurătate sau nu reflectiile începute la scoală.<br />Acesta este modul în care îmi place să mi se predea literatura universală în scoală: prin întâlniri si discutii libere despre o carte pe care au citit-o toti cei prezenti. Îmi place când văd în jurul meu oameni interesati de ceea ce se vorbeste, îmi place să îi aud cum au păreri diferite, cum se contrazic, cum încearcă sa ajungă la o cale de mijloc. Îmi place să îi aud cum acuză un personaj si îl părtinesc pe altul, îmi place să îi văd pe cei din acelasi liceu cu mine cum se dezvoltă intelectual, cum cresc spiritual odată cu mine.<br /> Acesta este singurul mod pe care il stiu, calea aceasta mi-a fost arătată si e singurul exemplu de contact cu literatura straină, folosindu-se drept moderatoare scoala. Si până la urmă un scriitor trebuie să scrie despre ce cunoaste si despre ce simte, nu?<br />Am si pretentii de scriitor! Scuzabil ?<br /><br /><br /><br /><br />VLAD PETRU RAREȘ,<br />clasa a XI-a G,<br />Colegiul Național” Mihai Viteazul” Slobozia,<br />prof. îndrumător: Stan LoredanaVlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-66798040854510013672010-08-29T10:12:00.000-07:002010-08-29T11:26:23.790-07:00somebody mix my medicine !<p>Ma gandesc sa scriu.Habar nu am daca voi finaliza postarea sau o voi salva in nepublicate,asemenea multor altor ganduri pe care le-am lasat in acel recycle bin(cum obisnuiesc sa cred despre aceasta optiune pe care blogspot ne-o ofera). Ascult The pretty reckless in casti si incerc sa imi dau seama ce dracu s-a tot intamplat anul acest.Stiu,e prea devreme pentru un bilant,inca nu e vacanta de iarna,sa trag linie asa cum obisnuies,insa trebuie sa fac aceasta "recenzie"acum sa imi dau bine seama pe ce cale vreau sa merg si care imi vor fi avantajele.</p><br /><p>Cand am <a href="http://vprmania.blogspot.com/2009/05/top-si-eu.html">deschis acest blog mi-am promis sa scriu orice </a>imi trece prin minte ca sa nu se piarda in creierul din ce in ce mai fugarit de obositorul cotidian. Si ma opresc. Bag castile,o ascult pe Taylor Momsen si a ei trupa cantand <a href="http://www.youtube.com/user/VladPetruRares?feature=mhum#p/a/f/1/Vw5MYv-5xZE">"two thousnds years i've been aweak,waiting for the day to shake,to all of you who wrong me,i am i am a zombiee"</a>. In casa e o zarva toatala,familia adunat,cu totii rad si au un timp minunat insa incet,incet vad ca eu nu mai sunt eu. Nu mai exista R. ala mic si dragut,blond cu ochii de topaz,care ii topea pe toti si obtine din doua clipiri tot ce voia. Nu mai este nici R. acela care era activ non stop,care infrunta pe oricine,care ii lasa pe cei apropiati sa ii se urece in cap. O fi oare din cauza ca de undeva din trecut se intorc fapte,la implinirea carora nu am avut nicio ezitare in a le savarsi.Am lasat in urma oameni intr-o singura clipa si nu am avut niciun regret.Em fost impacat si multumit de felul in care lucrurile s-au incheiat si nu m-am lasat induplecat nici cand am vazut cat de rau ii parea.Asa am fost mereu,am avut o cruditate in ceea ce priveste relatiile cu oamenii de neinteles.Prin aceasta neclintire am castigat,insa am si pierdut mult. Si parca uneori cand ne gandim la trecut nu vedem castigurile,ci doar ce am pierdut si ni se pare catastrofic. Dar nu este asa:mereu exista un motiv pentru care cineva este in viata ta,precum exista si motivul pentru care pierzi si viata continua fara cineva sau ceva anume.</p><br /><p>Sa revin la anul asta. A plecat ce mai importanta persoana din afara familiei,fiind nevoita de circumstante si a trebuit sa o iau de la capat intr-un fel.Mi-am resuscitat vechi legaturi,fiecare dintre ele benefice sau melefice. Am descoperit parti urate si nedemne din mine. Am dezamagit si nu mi-a pasat.Am jucat dublu.Am pierdut fix lucrurile care ma stabilizau. Am incercat sa repar si s-a reparat,insa o hartie mototolita si calcata cu fierul nu va mai fi nicodata acea hartie pe care o scoti din topul din birou.Am distrus un grup incercand sa il protejez,grava eroare dealtfle. Deseori gandesc ca am dreptate,deseori ca am gresit. Imi pare rau ca nu am fost mai ingaduitor,ca nu am incercat sa ma detasez mai bine si sa las unele lucruri de la sine. Am fost fluturatic si infidel,nu am dat explicatii,nu mi-am batut capul cu pareri de rau.Si chiar daca as fi simtit ceva clar nu as fi lasat nimic la vedere<br />Partea buna din toate este ca eu sunt cel mai castigat,testand pe pielea mea diverse ce ma pregatesc pentru viitoare situatii. Se zice ca facem cu totii greseli si nimeni nu invata din greselile altora,insa din propriile prostii invatam cel mai bine.</p><br /><p>Simt cum ma invaluie incoerenta si cum ar trebui doar sa renunt si sa intru in sevraj. dar in acea stare de dupa nu voi mai intra.Nu voi mai apela la asta! O sa renunt la degradare si mizerie,asta nefiind calea mea clar.Am nevoie sa plec odata sa las in urma instincte pe care nu le voi urma,am nevoie sa inceapa scoala,chiar daca e posibil a fie un calvar,pentru a avea timpul umplut cu ceva si sa las in hibernare arahnida de noapte,Hadesul,Lilithul si Nebunul din tarot,semnele malefice pe care sunt construit si sa las soimul si plutonianul remodelator sa inabuse instinctele nedorite. Insa ele vor fi acolo si vor izbucni cu forta data viitoare...si nu se stie ce vor aduce cu ele ...</p>Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-7625378001209313002010-08-17T05:54:00.000-07:002010-08-17T05:56:08.041-07:00familie,parinti<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 11"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 11"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CRARESH%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" latentstylecount="156"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.25in 1.0in 1.25in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:#0400; mso-fareast-language:#0400; mso-bidi-language:#0400;} </style> <![endif]--> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt;">Din cauza timpului liber aproape inexisten,am ajuns sa tot postez lucrari ce le-am trimis la diferite concursuri,deci,iata inca una!<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: center;" align="center"><span style="font-size: 14pt;"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;"><span style=""> </span></span><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">Din punct de vedere al sociologiei, familia reprezintă un grup social ai cărui membri sunt legati prin legături de rudenie, de căsătorie sau adoptie, care cooperează sub aspect economic si au grijă de copii. Această institutie are functii biologice, afective, socializatoare si economice. Dar pentru fiecare, familia e </span><span style="font-size: 14pt;" lang="RO">deasupra</span><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"> oricăror definitii stiintifice si încadrări academice.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><span style=""> </span>Din familie deprindem reguli elementare de comportament, mostenim de la părintii nostri trăsături de </span><span style="font-size: 14pt;" lang="RO">caracter</span><span style="font-size: 14pt;" lang="RO"> </span><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">si cei mai norocosi chiar si o avere. Din familie învătăm să dăm “bună ziua!”, să vorbim politicos, să nu mintim căci “greseala recunoscută e pe jumătate iertată”. Mama si tata ne zic întruna ce este bine si ce este rău, ne învată să fim responsabili, să nu călcăm gândăceii căci si ei tot fiinte sunt - bine, asta ne învată si Elena Farago - , ne îndeamnă să plantăm un copac căci asa se pare că vom salva planeta. Mama are întotdeauna grijă să fim mereu corect îmbrăcati, iar tata ne învată să gestionăm finantele. Fratii mai mari ne apară în afara casei, ne scot din probleme aparent de nerezolvat, ne acoperă în fata părintilor, îsi asumă ei trasnăile noastre si sunt chiar pedepsiti în locul nostru. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">Părintii sunt aceia care cu sfială deschid subiecte mai delicate, despe fete, despre dragoste, atunci când <span style=""> </span>noi deja învătasem <span style=""> </span>lectiile acestea pe cont propriu.<span style=""> </span>
<br /><span style=""> </span>Părintii sunt si cei care tipă la noi, care ne<span style=""> </span>pedepsesc zile bune si nu ne lasă să iesim din casă chiar în seara când cea mai tare petrecere de până atunci trebuie să aibă loc. Sunt si cei care ne pot lăsa fără un leu în buzunar ca să ne facă să dăm mai multă atentie felului în care ne cheltuim banii. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><span style=""> </span>Însă, trecând peste toate aceste delicii ale vietii care ne colorează filele din albumul existentei noastre, părintii sunt cei care ne insuflă cele mai sublime valori morale si comportamentale ce vor fi universal valabile atât timp cât se vor naste oameni. În ei vedem când suntem mici niste fiinte fabuloase, iar mai târziu ne vedem însăsi proiectia în viitor, căci, în fond, noi ce suntem? Suntem omogenizarea conceptelor dintre bărbatul si femeia din care provenim, suntem suflul comun al celor doi, un mozaic al felului lor de a percepe si a întelege lumea. Suntem transpunerea într-un singur trup a două bucăsi complementare ce nu au avut norocul să fie una singură de la început.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><span style=""> </span>Singurii care ne vor fi întotdeauna alături, neconditionat, vor fi părintii ce ne vor reconstrui încrederea în noi, ne vor ajuta să depăsim momente de cumpăna si ne vor vindeca rănile suferite. Sunt singurii care stiu perfect cum “functionăm” noi ca mecanism cerebral si emotional, vor sti mereu de ce avem nevoie, ne vor spune o vorbă bună exact în momentul în care depindem de ea si se vor retrage la momentul oportun. Această retragere despre care vorbea si Ana Blandiana este examenul suprem al profesiei de părinte. Este retragerea strategică pe care un părinte întelept o va face doar atunci când e constient de roadele educatiei sale. E retragerea părintelui care din umbră va privi cum <span style=""> </span>urmasul său se va metamorfoza într-un adult, într-un om:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">”Părintii fac totul oricând pentru noi -
<br /><span style=""> </span>Ne nasc si ne cresc mai mari decât ei,
<br /><span style=""> </span>Rămân apoi cu discretie în urmă,
<br /><span style=""> </span>Nu ne deranjează de obicei.
<br />
<br /><span style=""> </span>Li-e rusine că sunt prea bătrâni, prea bolnavi,
<br /><span style=""> </span>Pentru noi prea modesti si prea simpli părinti,
<br />Vinovati pentru timpul pierdut
<br /><span style=""> </span>Ne privesc în tăcere cuminti.
<br />
<br />Apoi îsi mută privirea în stea,
<br />Când raza-nglodată de cer se subtie.
<br />Si, obositi, nu pregetă-o clipă
<br />Să ni se aseze în pământ, temelie<b>.<o:p></o:p></b></span></p> <p class="MsoNormal"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><o:p> </o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><span style=""> </span>Părintii mei sunt coloana vertebrală a universului meu existential<b>.<o:p></o:p></b></span></p> <p class="MsoNormal"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><o:p> </o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><o:p> </o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><o:p> </o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">VLAD<span style=""> </span>RAREȘ<o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">17 ani, <o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">clasa a XI-a G,<o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">Colegiul National” Mihai Viteazul” Slobozia<o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">Bulevardul Unirii, nr.10, Slobozia, jud. Ialomita,<o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><b><span style="font-size: 14pt;" lang="IT">profesor coordonator: STAN LOREDANA<o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: right;" align="right"><span style="font-size: 14pt;" lang="IT"><o:p> </o:p></span></p> Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-33484979072492823742010-07-29T07:29:00.000-07:002010-07-29T07:31:20.179-07:00Panem et circenses<div style="text-align: justify;">Dupa ce ani de zile am trăit într-o lume ce continuă să ne oripileze la orice pas cu diferite aspecte negative ale vietii, prea des cultivate în media, pe stradă sau în societate, în ultimul timp devenim tot mai preocupati să observăm si să înfierăm urâtul. Sau este doar o iluzie, din cauză ca omul nu s-a săturat din antichitate până astăzi de pâine si circ.</div>Auzim pe la unele emisiuni de televiziune sau citim articole care doresc să promoveze un altfel de mod de a trăi, o altfel de societate decât cea cu care ne-am obisnuit. Se vrea o reabilitate a conditiei umane, o resacralizare a sufletului până acum însetat de monden, de scandal si mahala, de viclesuguri, vorbe urâte, minciuni si dizgratie.<br />Până aici, nimic nou sub soare! Dorinta asta nebună de schimbare ne apucă pe toti mai devreme sau mai târziu si chiar este posibilă dacă ne-am conduce viata după anumite principii de bun-simt, dacă ne-am aseza sub zodia optimismului si am adopta o pozitie pertinentă în societate. Trebuie să ne asteptăm oricând să întâmpinăm dificultăti în aceste încercări ale noastre de evolutie socială, deoarece se stie că cel mai dificil este să interactionezi cu alti oameni.<br />În peisajul atât de pestrit al societătii contemporane, în plină expansiune a inculturii juvenile, am reflectat cu sovăială asupra a trei concepte care m-ar ajuta să-mi mentin o viată multumitoare din punct de vedere moral.<br />În primul rând, consider că atitudinea pe care o avem fată de lumea în care trăim se întoarce asupra noastră ca un bumerang. Felul cum abordăm situatiile de zi cu zi, problemele care se ivesc la tot pasul si evenimentele la care, desi nu vrem, asistăm, trebuie sa fie unul încărcat de optimism. De ce optimism? Pentru că această stare de spirit ne face mai receptivi la frumos, mai întelegători, ne ajută să nu ne lăsăm influentati negativ de mizeriile care se petrec în lume. Sentimental, acesta ne face plăcuti de oamenii pe care îi întâlnim. Ne deschide lumea într-un mod care pentru maturi poate părea nerealist, dar ne dă încredere în propriile forte, de care noi, mai toti adolescentii, avem nevoie.<br />Altă notiune esentială este pentru mine bunul simt. As fi putut alege si altceva: prietenia sau empatia, frumosul, binele sau adevărul, însă m-am gândit că bunul simt le înglobează pe toate. Acest “organ” al bunului- simt se formează din fragedă copilărie si se desăvârseste în familie, scoală, pe parcursul întregii vieti. Bunul- simt este pentru mine totalitatea bagajului cognitiv care ne determină să fim civilizati, să nu acceptăm lucruri ce contravin felului nostru de a fi, să respectăm oameni, animale, natură. Bunul-simt înseamnă să stii că ai libertatea să faci orice vrei fără să îi afecteze pe oamenii alături de care trăietti. Bunul-simt înseamnă să te cunosti, să ai limite si asteptări, înseamnă să te iei la luptă cu nedreptatea, să respingi valul de ignorantă care îi învăluie pe tot mai multi.<br />Cel de-al treilea lucru pe care il consider demn de top trei al valorilor dupa care ma ghidez in viata este resemnarea. Este cam dur cuvantul,insa vine foarte bine in completarea celorlalte doua mentionate in paragrafele anterioare,existent co consecutivitate. A devenit deja un cliseu ca viata e nedrepata,ca nu e corecta sau eu stiu ce alte adjective ii mai atribuim si in acele momente descumpanitoare resemnarea este singura cale pe care mai putem merge. Nu te poti bate cu o lume intrega ce comite acte de nedreptate,nu poti oprii mediatizarea oanenilor fara valoare ce isi creaza popularitate prin mijloace nedemne. Nu ai cum,tu,un singur suflet,sa ii treagi pe toti de mana,sa ii indrepti, se le arati o cale mai buna si sa ajuti. Si daca incerci sa o faci,te vei simtii secat de puteri la un moment dat si singur intr-o lume atat de murdara. Nu ai altceva de facut decat sa te resemnezi. Dar nu,asta nu inseamna sa te lasi doborat. Cu optimism trebuie sa o iei de la capat,sa iti traiesti viata intr-o maniera frumoasa,iar bunul simt sa se reflecte in tot ce faci.<br />Nu a zis nimeni ca e usor sa depasim aceasta negura in care de-a lungul timpului ne-am tot afundat. Nu a zis nimeni ca e usor sa invingi toate relele eliberate din cutia Pandorei. Dar nici nu a zis cineva ca e imposibil sa iti faci viata mai frumoasa atata timp cat ziua incepe cu o raza de soare.Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-73964228878878881652010-03-03T11:35:00.000-08:002010-03-03T11:41:58.906-08:00Atat de valabil !<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_qvUnZ8B2anU/S46640ZEisI/AAAAAAAAAGo/zeJVY-0jotE/s1600-h/Ciocoii-Vechi-si-noi.JPG"><img src="http://4.bp.blogspot.com/_qvUnZ8B2anU/S46640ZEisI/AAAAAAAAAGo/zeJVY-0jotE/s320/Ciocoii-Vechi-si-noi.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5444494484836747970" /></a><br /><br />Ciocoiul este totdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o ambiţiune nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce şi-a ajuns ţinta aspiraţiunilor sale.<br /><br />Pepiniera în care cresc aceşti inamici ai onoarei şi ai tuturor virtuţilor cetăţeneşti este mai totdeauna casa bogatului şi mai cu seamă a bogatului parvenit. Aci vine ciocoiul, umilit, şi cere a servi pe boierul pentru o bucată de pâine, o cameră de dormit şi un veştmânt ca să se apere de asprimea frigului.<br /><br />În anii dintâi, aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie şi vicleşug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop şi La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniţi în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenţiune, încât la etate de douăzeci de ani, ei ştiu foarte bine cum se fură cloşca de pe ouă fără să cârâie; cu alte cuvinte, ştiu cât să fure de la aprovizionarea din toate zilele, cât de la aprovizionările cele mari, cât de la arendarea moşiilor şi alte mai multe tranzacţiuni ale casei boiereşti în care se află servind.<br /><br />Ştim cu toţii că între slugile de la casele bogaţilor, ca în toate meseriile sociale, există o ierarhie oarecare. Ciocoiul, dar, îşi începe uneori cariera de la postul de rândaş, iar alteori de la lacheu ce se pune în coada trăsurii boierului; devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf de curte, iar mai pe urmă se face şi el boier; şi cu toate că unii-alţii îi zic în deriziune boier făcut, copiii lui însă devin boieri şi fii de boieri.<br /><br />În timpul pe când ciocoiul umblă după trăsura boierului, el află toate slăbiciunile stăpânului său şi-i ajută cât poate ca să şi le împlinească în paguba lui şi în folosul său. Se întâmplă, însă, de multe ori ca stăpânul ciocoiului să aibă şi virtuţi, dar aceste lucruri pătrate nu pot să intre în capul şi în inima cea triunghiulară şi îngustă a ciocoiului plecat pe drumul de a deveni om mare cu orice preţ.<br /><br />Ca sofragiu se obişnuieşte atât de mult cu mâncările delicate, încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Parma, salam de Verona, icre moi, conserve de Franţa şi vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel dar, când ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moraliceşte şi fiziceşte până la măduva oaselor.<br /><br />Înălţat la acest din urmă şi mai suprem grad al slugăriei, ciocoiul devine prevăzător ca un prezident de cabinet... din Europa. Ideea ce-l preocupă ziua şi noaptea este de a afla metodul prin care să-şi facă stare. Diferite planuri i se prezintă în imaginaţiune, unul mai întunecos decât cellalt; le studiază pe toate şi, găsindu-le realizabile, le pune în lucrare fără mustrare de conştiinţă.<br /><br />S-a zis de mai mulţi filozofi şi cărturari că conştiinţa este cel mai aspru jude al criminalului. O fi, nu tăgăduiesc, dar vătaful de curte cunoaşte secretul de a face din acest aspru judecător un consilier întocmai după cum îi trebuieşte lui.<br /><br />El zice în sine: Tot omul este creat de Dumnezeu cu dreptul de a se hrăni pe pământ; de ce dar unii oameni au mai mult decât le trebuie, când alţii nu au nici chiar mijloacele necesare spre a se susţine? De ce unii sunt puternici şi alţii nebăgaţi în seamă? De ce unii stăpânesc pământuri întinse, iar alţii nu au nici chiar pământul necesar spre a se înmormânta? Aceasta este o stare de lucruri anormală zice înţeleptul vătaf de curte şi cată să o combat din toate puterile, adaugă el.<br /><br />Astfel dar, omul nostru, mergând din raţionament în raţionament şi din deducţie în deducţie, devine comunist, fără ştirea lui, şi începe a pune în lucrare această doctrină atât de frumoasă şi egalitară în aparenţă, cât este de hidoasă în fond.<br /><br />Nu trece mult şi ingeniosul vătaf de curte se pune cu ardoare a nivela starea societăţii... Îşi cumpără moşioare, vitişoare şi alte diminutive de acestea care fac viaţa lesne şi plină de plăceri.<br /><br />După ce a ruinat de ajuns pe nenorocitul boier, care nu l-a lăsat să piară de foame pe drumuri şi după ce şi-a luat rangul de pitar, la care nu este vătaf de curte care să nu aspire, omul nostru caută un pretext şi părăseşte casa stăpânului său tocmai atunci când acesta simte cea mai mare nevoie de dânsul.<br /><br />Este cunoscut că omul îmbogăţit prin furtişag nu se satură niciodată de avere, oricât de bogat ar deveni, ci, din contra, caută noi mijloace de a-şi mări bogăţiile. Căsătoria, dar, devine pentru dânsul o nouă mină de exploatat. Se propune ca ginere pe la toate fetele bogate; trimite samsari de căsătorie în toată ţara şi nu se însoară decât numai atunci când găseşte o zestre după placul lui, fără să se tulbure cât de puţin dacă femeia cu care-şi leagă soarta este jună, frumoasă şi crescută bine, sau slută şi depravată.<br /><br />Omul ce se însoară numai pentru ca să-şi mărească starea niciodată nu ia soţie bună. Ciocoiul o ştie şi aceasta, dar îi pasă foarte puţin, căci el nu are altă ţintă decât realizarea planurilor sale celor ambiţioase. N-apucă să treacă luna de miere şi casa ciocoiului devine o cafenea în care se adună toată lepra societăţii. Soţia lui devine o Messalină; copiii se nasc Dumnezeu mai ştie cum, cresc împreună cu slugile şi, tocmai când ajung la gradul cel mai înalt al corupţiunii, îi trimite în Franţa ca să înveţe carte.<br /><br />Nenorociţii copii, lipsiţi de educaţiunea morală şi neîntăriţi prin virtuţi şi exemple de onoare învăţate din casa părinţilor, cum ajung la porţile Parisului, cad în mâinile femeilor şi junilor celor stricaţi, care îi depravează şi mai rău; iar când se întorc în patrie, în loc să aducă cu dânşii luminile Europei civilizate, nu aduc decât viciul şi depravarea sau, dacă vreunul dintr-înşii reuşeşte a învăţa câte ceva, această cultură intelectuală, nefiind susţinută de o educaţiune morală, produce mai mult rău decât bine nenorocitei ţări ce hrăneşte în sânu-i asemenea vipere.<br /><br />Ciocoiul sau puiul de ciocoi, ajuns om de stat, se deosebeşte de omul onest prin mai multe fapte, iar mai cu seamă prin purtarea sa. El nu se pronunţă definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară că are spiritul drept şi nepărtinitor, ci ca să poată exploata deodată toate doctrinele şi partidele în folosul său.<br /><br />Amorul de patrie, libertatea, egalitatea şi devotamentul sunt vorbele sacramentale ale ciocoiului, pe care le rosteşte prin adunări publice şi private; dar aceste virtuţi cetăţeneşti, de care face atâta pompă, nu sunt decât treptele scării pe care voieşte a se sui la putere; şi uneori, când ele nu-i servă de ajuns, el aleargă la străini şi primeşte de la dânşii posturi în ţara sa.<br /><br />Ajuns la gradul de mărire pentru care a comis toate mişeliile, a suferit toate umilinţele şi a declamat, fără de a le simţi, toate virtuţile din lume, ciocoiul îşi ridică masca ipocriziei de la ochi şi se arată lumii în mizerabila şi urâcioasa nuditate a sufletului său celui mic.<br /><br />Inima lui, asprită de suferinţele, umilirile şi înjosirile prin care a trecut, devine incapabilă de orice simţământ frumos şi uman. Libertatea presei îl supără, căci descoperă inechităţile vieţii sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particulari; funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ca să se poată folosi mai bine de orânduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pâinea nenorociţilor funcţionari.<br /><br />Iată tipul ciocoiului din toate ţările şi mai cu seamă din ţara noastră, unde lumina adevăratei civilizaţiuni n-a risipit încă norii cei groşi ai ignoranţei şi ai depravaţiunii. Iată tipul ce ne propunem a urmări în deosebitele faze prin care el a trecut în secolul nostru, de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brâu al timpilor fanariotici, până la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre.<br /><br /> Prolog din "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon<br /><br /> Hei!!tu,fatzo!!Nu te uit pentru <a href="http://tinalovelife.blogspot.com/2010/03/desfiintarea-blogo-socio-sclavala.html">asta</a> !! Sa te pregatesti,iap??Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-19521079952722786842010-02-13T10:42:00.000-08:002010-02-13T11:35:25.554-08:00Nu e frumos sa razi de altcineva...dar e al dracu' de fun !!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_qvUnZ8B2anU/S3b-159IjQI/AAAAAAAAAGQ/qs4eqqLSfQo/s1600-h/2007-01-20-SuperHero.png"><img src="http://4.bp.blogspot.com/_qvUnZ8B2anU/S3b-159IjQI/AAAAAAAAAGQ/qs4eqqLSfQo/s320/2007-01-20-SuperHero.png" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5437813802140208386" /></a><br /> Dupa un somn ce a durat pana l orale 15 ,o convorbire cu bahmu' de aproape doua ore si stresul creat de vizitatorul surpriza da-i fuga lil' r. si apuca te de proiect.Ce proiect? -realismul~curent cultural.Nimic interesant pe mess,nimic interesant p net...de altfel nimic interesant in viata mea astazi.Cum lucram eu cu gratie ca Marele Bibliotecar din Alexandria la minunata tema,tzopp!!!!! M. isi face aparitia pe taramul virtual al socializarii gratuite.Intru intr o conversatie ce nu iese din termenii normalitatii si banalitatii unui weekend amenintat de codul galben,cand messul 10 imi da o notificare de schimbare de status...." <strong>m****_* sais :<i> se pune si greutatea?</i> </strong>" ..ce inseamna asta :-?? ??nu ma prind...care e scopul??cine e victima?? Ma intreaba daca o am pe BigBurger in lista,ii citesc mesajul de stare si porneste avalansaaa.O repriza de ras din care nu ma opream...o repriza de ras care a ingrozit-o pe mama atat de mult incat a venit sa vadea ce-i cu viata mea..am castigat la superbingo...la kiss cash ce florile marului am!!??MissA ma suna intre timp sa ma intrebe de programul mariei mele de asta seara,insa nu eram deloc un interlocutor obisnuit fiindca radeam ca ultimul apucat.Ii spun si Pestoaicei de intempensivul eneviment ce mi-a schimbat starea intr-o clipita la care replica plina de sarcasm ma azvarle intr-o alta partida nebuna de ...ras evident.Dupa calmare ii alung si Deceneului ceata din minte in legatura cu statusurile intrigatoare.La umorul si pasiunea lui in legatura cu subiectul,sustine "cauza" lui M. cu adjective incantatoare ochiului meu insetat de binedispunere.<br /> Sa mai clarific putin lucrurile nu?Sa se inteleaga si altceva in afara de o criza tarzie!!Unele dintre ele,dintre divele nestavilite ale societatii contemporane sunt constiente de unicitatea domniilor lor si o exploateaza la maxim.Toate doresc sa se afirme,sa impresioneze ,sa ne dea pe spate.Si nu vorbesc doar de cele care apar pe sticla.Vorbesc si despre nebunicile astea de cartier nesatule de faima pe care fiecare le are in clasa,pe lista de persoane cu care trebuie sa fi nesuferit,si cu care dai ochii zi de zi cu diverse ocazii.Dar ce pana caprei te faci cand intra si nu se mai termina?Cand poti sa zici cu usurinta :ce'i <strong>suta</strong> in ziua de azi??" la vederea sprintenei gazele alergand pe linoleumou verde ai salii de sport??Cand spune ca tot ceea ce o deosebeste o face pesa ...pesa de muzeu...de muzeu' carmangeriei <a href="http://adaecascada.blogspot.com/2010/02/alimentara.html">Adelei</a>????<br /> Concluzie!?!Chiar mai e nevoie de unaa?? Voi da premiul pt cea mai buna gluma pe februaie chiar daca suntem inca la jumatatea lunii nimeni altuia decat lui M. al carui,oficial,am devenit fan pentru 56 de minute....56 de minute de calitate.Ai devenit supererooouuuuu!!!!<br /><br /> DAA!!!am folosit nume de cod :PVlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-57768251296239427642009-12-04T09:08:00.000-08:002010-01-29T10:49:45.112-08:00Frantz Kafka - Procesul<p>Legea spune ca un paznic al portii sta dinaintea legii. La paznicul acesta vine un om care cere ingaduinta de a patrunde inauntru,dar paznicul ii spune ca nu poate sa il lase sa intre in clipa aceea. Omul insista si atunci paznicul ii spune:daca ti atat intra,dar sa sti ca la usa fiecarei incaperi o sa gasesti paznici din ce in ce mai puternici a caror privire nici eu nu sunt atat de tare sa o suport. Omul se resemneaza si incepe sa astepte in fata portii si ramane acolo ani indelungati. Intr-un tarziu intreaba:”daca toti oamenii cauta sa cunoasca legea,cum se face ca de atata vreme ,nimeni in afara de mine nu a cerut sa intre?” Si paznicul ii raspunde : “nimeni in afara de tine nu avea dreptul sa intre aici,caci poarta era facuta numai pentru tine.” Acum plec si o incui. </p><p>Gata.</p><p>Timpul tau s-a scurs.</p><br /><br />… <br /><br /><br /><br /><p>Ca un caine</p>Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-41244770857311338632009-11-16T10:38:00.000-08:002010-01-29T10:49:45.159-08:00i hear voices in my mindCum stateam eu frumos si invatam la istorie imi aduc aminte ca sis mi-a spus azi la scoala de commul pe care mi l-a lasat. Curios(nu numai din fire,avand in vedere ca toata ziua am suferit de acasta “ciuma”si nu mi-a scapat nicio prada de sub indiscretia intrabarilor) apas magicul buton argintiu care aduce la viata monstrul de pe birou si intru pe aceast papirus virtual. Verific chestia cu pricina,ma melodramobucuresc si imi azvarlu mintea intr-un pocal al visarii,incepand sa ma gandesc la viata,la mine,la prieteni si alte condimente din aceasta “bucatarie”(vorba dnei Tont-respect).<br /><br /> <br /><br />“<i>ce sunt eu pana la urma?ce ma defineste?cine imi e alaturi?pot avea incredere in cineva?</i>” aud iar vocile alea nebune cum susotesc de pe dupa circumvolutiunile materialului romanesc. “<i>taceti!!taceti acum!! </i>“Contracareaza orgoliul nebun. “<i>Iti e frica,nu?stiam noi ca iti e frica!!lasuulee!!lasuleeee!!nu o sa ai niciodata curajul san e raspunzi!stiam ca asa va fi…stiam ca degeaba ai intrat iarasi in aceasta stare de reverie…steam ca nu o sa descopri lucrurile care te-ar ajuta sa vezi lumea si intr-un alt mod</i>”scancesc ele cu rautate. “<i>care voi?cine sunteti voi?ce vreti sa imi faceti?lasati-ma….lasati-ma acum!!!plecati si nu va mai intoarceti.ma tot sacaiti de ani de zile,ma agasati si incercati sa imi aratati ce stiu eu ce.Nu vedeti ca nu va vreauInapoi cu voi!</i>”. Rosteste aproape fara vlaga cel alea carui ganduri sunt invadate “<i>vrei sa stii cine suntem? Crezi ca o sa poti suporta advarul si nu o sa fi atat de limitat incat sa mergi mai departe cu impresia ca totul a fost doar o imaginatie?bine! atunci asculta:noi suntem tu in viitor,in cate un moment crucial pentru tine:cand iti vei pierde cate un prieten,cand vei fi blamat,cand te vei casatori sau ti se va naste primul copil,suntem gandurile de la funeraliile parintior tai,ale rudelor apropiate…suntem mii si mii de ganduri care vin din tine sa te pregateasca sa te lupti cu orgoliu,egoismul,rautatea si nebunia ta.vrem sa stii ca singur nu ai fi nimic. Fara oamenii care te inconjoara ai fi zero. Ei te modeleaza,ei te fac pe tine tu,ei te sprijina si te coboara,datorita persoanelor dragi ai sau nu incredere in tine,datorita prietenilor sinele tau se poate manifesta in orice mod doresteTrebui sa intelegi ca orice ar fi,e necesar sa ramai ancorat in societate,sa nu ajungi sa traiesti doar pentru a consuma resursele planetei si sa te legi atat de puternic de oameni,incat sa nu iti petreci viata singur. Vei trece prin multe si multi vor fi alturi de tine. Nu ii uita niciodata ce cei apropiati care ti-au intins o mana de ajutor cand altii intorceau spatele…ei te pun in valoare si te fac sa sclipesti asa cum trebuie. Nu indrazni sa uiti sa intorci si tu la randu-ti aceste servicii si ajuta-I pe altii sa devina demni de a trai. Nu te pierde caci nu prea sunt sanse sa te mai gasesti …nu in lumea asta!</i>”<br /><br /><br /><br />…si de sub impactul coplesitor al acestor ganduri ma trezesc si pornesc pe apele mele tulburiVlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-53970380561807009332009-11-10T10:10:00.000-08:002010-01-29T10:49:45.184-08:0011g<a href="http://4.bp.blogspot.com/_qvUnZ8B2anU/Svmv0aUv0QI/AAAAAAAAABg/luKUSF869qw/s1600-h/xcncfgjk.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 303px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_qvUnZ8B2anU/Svmv0aUv0QI/AAAAAAAAABg/luKUSF869qw/s320/xcncfgjk.JPG" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5402542542962020610" /></a><br />Sunt ai mei si tin la ei. Cu ei ma distrez,ma cert si imi colorez cea mai mare parte din zi.<br />Imi place de noi!!! Suntem uniti,ne ajutam,iesim impreuna de cate ori avem ocazia si ceea ce e important,stim cum sa ne bucuram unii de compania celolalti! Ce sa mai …ne adoraammm :)))Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-70129022496394421822009-06-11T10:10:00.000-07:002010-01-29T10:49:45.409-08:00inca un an s-a dus . . .<p>Si parca s-a terminat prea repede...tocmai atunci cand era asa de frumos.</p><br /><p>Clasa a 10-a mi-a adus multe si in fond ne-a adus multe,noua ca si colectiv.<br />Ne-a adus un nou an in care ne-am luptat cu materiile de real,de care din fericire vom scapa de la anul, am facut toata nebunia aia cu “za clanul” si cafeluta de pe bancuta( in fond am format un grup solid,cu care ai ce vorbi,pe care te poti baza,cu care te poti distra si sunt sigur ca ne vom intelege cel putin la fel de bine pe viitor) , ne-a mai adus putina maturizare si o evolutie la unele materii. Desigur ca au fost si dezamagiri: in ceea ce ii priveste pe unii colegi ale caror faze au fost perfecte de lasat masca sau pe unii profesori de la care nu te asteptai nici in ruptul capului la o asemenea atitudine. A fost oftica de la franceza si diferentele intre G si F la limbile straine, a fost matematica,fizica si biologia care m-au tras in jos,a fost ultimul anu cu profu’ de psiho si primul in care nu am facut sportul ( ce binee). A fost un an in care ne-am facut mai tupeisti ( a nu se confunda cu nesimtiti), am stiut mai bine ce vrem,ne-am urmarit scopurile dar am creat prietenii care sper ca nu se vor rupe usor,au fost momente de impas,clipe in care a trebuit sa aleg dar le-am evitat si inca le evit crezand ca o sa baleez intre acele doua parti la fel de bine cum am facut-o pana acum si o sa pot sa fiu undeva pentru toti . Au trecut momentele de “scandal” cu F-ul,zilele in care ne udam ca cei de clasa a 6-a si zilele cand stateam pe hol si ne luam te toti care treceau( si nu o sa il uit pe Mihaita cu replicile lui fenomenale,pe “fata cu umarul” , pe Dana de la a 9-a care s-a saturat de vocea si cantecele mele dedicate si bancuta noastra cu umbrela la care ne strangem in pauze).</p><br /><p>Ciudat dar frumos. O sa astept anul urmator cu speranta ca va fi mai bun,voi avea mai multe,o sa marim grupul ( cam imposibil :-< dar eu tot cred in asta), vom avea relatii mai bune cu profesorii si vom putea sa zicem ce avem de zis pe fata ,fara ca cineva sa se supere. Pana atunci o sa petrec vacanta asta cum nu am petrecut alta pana acum,voi merge in tabara indiferent cine vine si cine nu, voi reinnoi vechile legaturi, ma voi plimaba cu Oli ca a luat permisul cu 25,din prima (bravo!!!-maxim la toti), ma voi bronza, voi clubari si discoteciui pana nu o sa mai pot si voi pleca la bucuresti vreo luna .</p><br /><br /><p>Vacanta placuta!!!!</p><br /><br /><p>P.S. : O sa raman aici in continuare cu speranta ca nu voi face pauze din scris si imi voi continua transfigurarea sau parabola cum zicea fata care iubeste viata.</p>Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-9016189328224569676.post-60296429772970572332009-06-03T12:39:00.000-07:002010-01-29T10:49:45.342-08:00Un veac de singuratate<p>"În nici o clipă din viata sa nu fusese Aureliano atât de lucid ca acum, când îsi<br />uită de mortii lui si durerea după mortii lui, si se apucă să închidă usile si ferestrele cu<br />stinghiile încrucisate ale Fernandei, ca să nu se lase tulburat de nici o ispită a lumii,<br />căci acum stia că în pergamentele lui Melchiade era scrisă soarta lui. Le regăsi intacte<br />printre plantele preistorice si băltile fumegânde si insectele luminoase care făcuseră să<br />dispară din odaie orice urmă de trecere a oamenilor pe pământul acesta si nu avu<br />puterea să le scoată la lumină, ci acolo pe loc, în picioare, fără cea mai mică greutate,<br />ca si cum le-ar fi găsit scrise în spaniolă sub razele orbitoare ale amiezii, începu să le<br />descifreze cu voce tare. Era istoria familiei, redactată de Melchiade până în cele mai<br />neînsemnate amănunte, cu o anticipare de o sută de ani. O scrisese în sanscrită, care<br />era limba lui maternă, si cifrase versurile pereche cu ajutorul codului personal al<br />împăratului August si cele fără pereche cu codurile militare spartane. Ultima pavăză,<br />pe care Aureliano începuse să o întrezărească în ziua în care se lăsase cuprins de<br />dragostea Amarantei Ursula, consta în faptul că Melchiade nu însirase faptele după<br />timpul conventional al oamenilor, ci concentrase un secol întreg de episoade cotidiene<br />în asa fel încât toate să coexiste în aceeasi clipă. Fascinat de această descoperire,<br />Aureliano citi cu voce tare, fără să sară un rând, enciclicele cântate pe care Melchiade<br />însusi îl pusese pe Arcadio să le asculte, si care erau de fapt profetia executării lui, si<br />găsi vestirea nasterii femeii celei mai frumoase din lume, care avea să se înalte la cer<br />cu trupul si cu sufletul, si află venirea pe lume a celor doi gemeni defuncti care renuntaseră<br />să descifreze pergamentele, nu atât din pricina incapacitătii si a nestatorniciei,<br />ci pentru că încercările lor erau premature. În momentul acesta, nerăbdător să-si afle<br />propria sa obârsie, Aureliano sări un pasaj întreg. Atunci începu să se stârnească<br />vântul, căldicel, abia simtit, plin de glasurile trecutului, de murmurele muscatelor<br />străvechi, de suspinele deziluziilor mai vechi decât nostalgiile cele mai tenace. Nu le<br />dădu atentie deoarece în clipa aceea era pe cale să descopere primele indicii ale fiintei<br />sale, în persoana unui bunic concupiscent care se lăsase târât din frivolitate printr-un<br />podis halucinant, în căutarea unei femei foarte frumoase pe care nu avea să o facă<br />fericită. Aureliano îl recunoscu, continuă să urmărească drumurile ascunse ale<br />descendentei sale si descoperi clipa zămislirii sale între scorpionii si fluturii galbeni ai<br />unei băi crepusculare, când un simplu lucrător îsi potolea patimile cu o femeie care i<br />se dăruia din răzvrătire. Era atât de absorbit încât nu observă nici al doilea atac<br />impetuos al vântului, a cărui fortă ciclonică smulse portile si ferestrele din tâtânele lor,<br />târî acoperisul galeriei de răsărit si dezrădăcină temeliile. Abia atunci descoperi că<br />Amaranta Ursula nu era sora, ci mătusa lui, si că Francis Drake nu luase cu asalt<br />Riohacha decât pentru ca ei să se poată căuta prin labirinturile cele mai întortocheate<br />ale sângelui, pentru a zămisli animalul mitologic care avea să pună capăt spitei.<br />Macondo era acum un vârtej îngrozitor de praf si de dărâmături vânturate de furia<br />acestui uragan biblic, când Aureliano sări unsprezece pagini pentru a nu pierde timp<br />cu fapte prea bine cunoscute, si începu să descifreze clipa pe care tocmai o trăia,<br />descifrând-o pe măsură ce o trăia, prorocindu-se pe sine însusi, că descifrează ultima<br />pagină a manuscrisului, de parcă s-ar fi privit într-o oglindă de cuvinte. Atunci mai<br />sări câteva rânduri pentru a depăsi profetiile si pentru a căuta să cunoască data si<br />împrejurările mortii sale. Dar înainte de a ajunge la versul final, întelese deja că nu va<br />mai iesi niciodată din odaia aceasta, căci stătea scris că cetatea mirajelor va fi stearsă<br />de vânt si alungată din memoria oamenilor în clipa în care Aureliano Babilonia va fi<br />terminat descifrarea pergamentelor, si că tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna si<br />avea să rămână pe vecie de nerepetat, căci semintiilor condamnate la o sută de ani de<br />singurătate nu le era dată o a doua sansă pe pământ. "</p><br /> <p>Da! Am termina de citit “Un veac de singuratate” de Gabriel Garcia Marquez , carte care m-a facut sa cred ca nu numai in viata Buendizilor se repeta momentele,sentimentele si greselile,dar si in viata noastra unde supranaturalul nu tine de domeniul lumesc.Pe parcursul existentei cadem in aceleasi capcane,mai mult sau mai putin dureroase, din care evident invatam ceva.Asta ne amagim noi ca facem!!!In fond nimic din ceea ce ar trebui nu este inteles.Si nici nu ar mai fi frumoasa viata daca ne-am invata minte si am exclude clipele de tristete,melancolie,exaltare sau supararile care revin periodic asemenei bucuriilor. Nu este o carte usor de urmarit,datorita personajelor ale caror nume,poate si destin se repeta dar incurcatura in care esti introdus iti limpezeste cu siguranta cateva probleme asupra carora te-ai gandit in unele nopti tarzii. Nu cred ca parerea ma va influienta pe cineva incat sa aprecieze cartea la adevarata valoare pe care doar o poti simti in momentul in care parcurgi randurile ,valoarea aceea a unui farmec neobisnuit,dar atat de poetica si cruda si fatalista.</p>Vlad Petru Rareshttp://www.blogger.com/profile/08669855586785951293noreply@blogger.com0