Tarziu, cand deja copilaria facea parte dintr-un trecut indepartat, am aflat ca venim in lumea asta singuri. Se spune ca plecam la fel cum am venit, tot singuri. Si daca suntem pe cont propriu atat la inceputul, cat si la sfarsitul acestei calatorii, mai are calatoria in sine vreun sens?
Sunt ceva zile bune de cand ma macina intrebarea: care e scopul meu in viata? Imi aduc aminte ca odata am intrebat-o pe mama care e scopul ei in viata, de ce traieste si se ridica din pat in fiecare sa-si savureze cafeaua pe fotoliul ei oribil de portocaliu. Mi-a raspuns scurt ca traieste pentru mine. Ca toata energiea ei se canalizeaza pe fiinta pe care a adus-o pe lume, si ca vrea sa faca ceva prin urmasul ei. Simplu si convingator! Cum eu ma intrebam pe vremea aia, asa cum ma intreb si acum, care e scopul existentei mele, raspunsul ei nu m-a multumit caci nu eram in aceeasi situatie ca ea.
Drept urmare am fost curios sa aud si raspunsurile celor din jur. Am intrebat prieteni, rude, am urmarit interivuri ale unor oameni de calitate. Am aflat ca toti dorim bunastare lumeasca, unii mai mult, altii mai putin. Dar cu totii tanjim de fapt dupa bunastare interiora. Dupa pace, echilibru si evolutie spirituala. Cati dintre noi gasesc asta de-a lungul calatoriei, nu vom sti niciodata. Cert e ca ne pierdem in cotidian, in subiecte interesante, in studii ... in zare. Omitem sa vedem ca cel mai important lucru suntem noi, dorintele noastre, pasiunile in care ne regasim si puterea de a schimba ceva. Si ne pierdem o bucata din viata concentrandu-ne catre exterior, catre ce e afara, vrand sa aflam adevaruri de la cei din jur, cand defapt adevarul se ascunde in interior. Uita-te atent, gaseste-ti adevarul si traieste-l!
Eu unul nu am aflat mare lucru pana acum. Posibil ca nu m-am uitat cum trebuie, sau nu imi e scris sa aflu totul de'acum. Un singur lucru pot spune: am invatat ca nimic nu e intamplator. Trebuie doar sa aflam de ce ni se intampla tot ceea ce traim. Sa ne uitam la motive si sa facem puzzle-ul. Caci nu conteaza cum venim pe lume. Conteaza cum plecam. Intradevar, o sa fim singuri, ar zice unii. Eu zic ca o sa fim inconjurati de tot ce am realizat. De scopurile pe care le-am implinit, de oamenii carora le-am daruit tot ce aveam noi mai buni si de adevarul pe care l-am trait.
Multa intelepciune celora ce cauta si nu gasesc, mult echilibru celora ce au gasit. Iar celor ce nu au inceput sa caute le voi spune ca niciodata nu e prea tarziu. Toate la timpul lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu